Articole cu Tagul: viciu

Despre hipsteri sau utilitatea îmbrăcămintei

Anii ’60 aparţin tinerilor hippie care preamăresc dragostea şi libertatea, anii ’70 sunt ai punkerilor care luptă împotriva sistemului, anii ’80 strălucesc în moda glam, anii ’90 sunt anii alternativilor, după 2000 au apărut emo care vroiau să-şi pună capăt zilelor. Suntem în 2013, am putea spune că aceşti ani nu au ce lăsa în istorie dar uite că în stradă au ieşit hipsterii. Au ieşit ei şi mai devreme dar nu chiar în aşa număr.

Urban Dictionary, care este cel mai autorizat dicţionar online al limbajului urban defineşte hipsterii ca o subcultură a unor persoane cu vârsta cuprinsă între 20 şi 30 de ani care cred în gândirea independentă, anticonformism, creativitate, artă şi muzică independentă. Cuvântul derivă din termenul slang „hip”, ce înseamnă „informat despre ultima modă”.

Referitor la îmbrăcăminte, aceştia preferă haine care nu fac parte dintr-o industrie sau vreo marcă celebră, de producţie de masă. În mare parte, ei îşi croiesc singuri hainele sau îşi folosesc imaginaţia, deseori debordantă la această cultură. Produsele handmade predomină, se îmbină stilul vintage cu cel modern, urban, sub unele din următoarele forme: vestă şi pălărie vechi cu adidaşi „ultimul trend” sau blugi „ubercool” cu tunică anii 70 etc.

După discuţii cu mai multe persoane care pretindeau că sunt parte din această mişcare culturală am reuşit să punctez câteva articole vestimentare care predomină în rândurile hipsterilor şi anume la bărbaţi. Trebuie să menţionez că arată bine ceea ce poartă însă eu voi dezbate utilitatea acestora:

hipster boschetar

Cardigan şi Sacou. Primul îţi crează o imagine de persoană independentă, în al doilea arăţi elegant însă ambele sunt dezgolite la gât. Să ne imaginăm că într-o zi de primăvară merge pe stradă un hipster, suflă vântul rece iar soarele deja încălzeşte. Parcă-i prea cald la subsuori, transpiră aşa că nici deodorantul nu-l mai ajută, dar la piept e rece, aşa că o seară cu gâtul umflat şi cu ceaşca de ceai fierbinte cu miere şi lămâie este asigurată.

Blugi skinny  (îngustaţi) şi scurţi. Nu cred că trebuie să explic, sper că aţi văzut persoane cu blugi îngustaţi şi strâmţi că le strânge icrele şi atât de scurţi că ciorapii se termină dar blugii nu încep. Sau aţi văzut sigur persoane în şorţi şi pantofi ori bocanci. Adică lasă să fie rece că suflă fântul sub haine, dar la picioare transpiraţi trebuie să fim obligatoriu?!

Cămaşă cu nasturele de la gât încheiat. E vară sau iarnă, cald sau frig, război sau pace, indiferent de situaţie la un adevărat hipster nasturele de la gât trebuie să fie încheiat, acest mic detaliu crează o iluzie de îngrijire, însă atunci când miroşi neplăcut la picioare şi la subsuori, nasturele nu mai contează. Există şi hipsteri mai înstăriţi care ascund acel nasture sub papion.

Papionul. Probabil cel mai controversat articol vestimentar. Acesta trebuie purtat dacă vrei să arăţi mai oficial însă hipsterii un detaliu al eleganţei l-au transformat într-un element uzual care poate fi purtat cu orice cămaşă, cu orice cardigan ori sacou, indiferent dacă eşti în blugi sau şorţi, porţi tu pantofi, bocanci, sandale sau adidaşi. Chiar dacă papionul stă bine, utilitate el nu aduce.

Bretele. Acestea se mai vând împreună cu papion. Bretelele sunt considerate drept accesoriu vestimentar. De fapt partea practică ar fi să susţină blugii ca să nu cadă, însă de ce am purta bretele dacă putem folosi o curea?!

Încălţăminte cu şireturi. Îmi amintesc că de mic copil preferam încălţăminte fără şireturi deoarece nu iubeam să mă aplec de fiecare dată, să leg, să dezleg, să se dezlege când merg pe stradă şi să le calc, etc. M-am descurcat o jumătate bună din viaţă fără şireturi şi parcă nu m-au displăcut fetele, nici n-am devenit mai antipatic pentru părinţi, rude şi prieteni, atunci de ce aş pierde câte 1 minut pe zi pentru a lega şi dezlega dacă acest timp pot să-l folosesc pentru lucruri mult mai utile. După nişte calcule simple primim 6 ore pe an, sau 12 zile timp de 50 de ani, e ceva!

 În concluzie: hipsterii duc un mod de viaţă foarte incomod. Dacă să mai amintim şi coafura care fură din timp pentru aranjare zi de zi (domnişoarele cunosc problema) atunci putem spune că hipsterii tind să fie independenţi, conform noţiunii, dar sunt prea dependenţi de acele detalii care i-ar deosebi de restul lumii.

Şi la final o definiţie, a unui blogger, care  mi-a plăcut cel mai mult: Să te imbraci „hipster” înseamnă să dezgropi tot ce e mai rău în moda ultimilor 20 de ani.

Registrare pe Odnoklassniki în limba română

Mulţi români găsesc blogul meu în google dupa frazele de căutare „odnoklassniki în limba română” sau „registrare pe odnoklassniki în română” sau orice despre această reţea de socializare rusească care e cea mai populară în Republica Moldova şi moldovenii (elevii, studenţii sau cei stabiliţi în România) au introdus această infecţie şi în rândurile românilor. Într-un articol despre Odnoklassniki în limba română, la comentarii toţi mă roagă să-i ajut să se înregistreze pe odnoklassniki deoarece e în rusă. În acest articol eu voi explica cum să te registrezi pe odnoklassniki, adică voi traduce fiecare element din registrare în limba română aşa ca să nu apară întrbări.

Mai întâi vreau să preîntâmpin pe toţi ce vor să-şi facă profil pe odnoklassniki că:
1. Site-ul e în rusă, doar versiunea pentru telefon mobil e în română şi nu cred că te mulţumeşti cu asta;
2. Majoritatea moldovenilor au şi facebook, ruşii la fel ştiu de existenţa facebook-ului.


Registrare pe odnoklassniki in romana

Apasă pe imagine pentru a o mări!

Pentru început intri pe odnoklassniki.ru şi de acolo pe butonul verde „Зарегистрироваться”, aici e simplu. Pe pagina de registrare completează toate spaţiile. Dacă la completarea loginului sau parolei apare în drept un text roşu înseamnă că trebuie să introduci alt ceva. Luna naşterii o traduci în translate din română în rusă sau numeri (prima e Ianuarie, ca şi în România). Intrudu corect ţara în care te aflaţi pentru ca mai apoi să poţi introduce numărul de telefon cu care activezi profilul. După ce completezi apeşi „Продолжить” adică Continuă.

Urmează informaţia despre studii. Zic eu că cine vrea să-şi treacă studiile, face un Copy-Paste în Google Translate şi se descurcă ce scrie acolo şi ce trebuie să introducă în câmpuri. Informaţia despre studii nu e obligatorie aşa că putem trece peste apăsând jos „Пропустить”. Eu aş trece şi peste căutarea prietenilor, cu asta ne putem ocupa după registrare.

Urmează poza de profil. Selectăm poza sau trecem peste această etapă. Următoarea etapă, introdu numărul de telefon pe care vei primi un SMS gratuit cu 3 cifre pe care va trebui să le introduci în spaţiul de pe site. Intră pe email şi apasă pe link-ul din scrisoarea care ţi-a venit de la odnoklassniki ca să confirmi şi adresa de email.

Gata! Mai departe fă ce vrei. Îţi sugerez doar câteva idei:
1. Pui mâna pe Google Translate şi te descurci ce şi unde se află;
2. Intri de pe m.odnoklassniki.ru, adică de pe versiunea pentru telefoanele mobile, acolo există limba Moldovenească (de fapt Română, doar că ruşii nu ştiu de asta). Cum intri citeşte aici;
3. Încerci să-ţi cauţi prietenii moldoveni care te-au motivat să-ţi faci profil pe odnoklassniki. Căutarea e în partea dreaptă sus de obicei.


Cum văd eu studenţii în căminele din Bucureşti

beţie în căminele studenţeşti

Studenţia – cea mai interesantă perioadă a vieţii, o perioadă intermediară când încă nu te interesează problemele societăţii dar deja eşti nevoit să rezovi unele probleme mai delicate, pentru a supravieţui. Viaţa la cămin te educă din mai multe puncte de vedere, te formează ca personalitate însă cred că e ceva opus slujbei militare (acolo te civilizezi dar la cămin te strici, aşa să zicem).

Am trecut prin mai multe cămine a oraşului Bucureşti, unele sunt doar pentru studenţi străini, în altele găseşti români şi acum vreau să descriu fiecare tip de studenţi care populează aceste cămine.

Moldovenii. Încep de la cei din Republica Moldova deoarece şi eu sunt moldovean, am interacţionat mai mult cu aceştia şi am ce spune. Sunt mulţi, mai mulţi decât alţi studenţi străini însă mai puţini decât români. Moldovenii sunt gălăgioşi, mai ales noaptea: stau pe palier, fumează, mereu au teme de discuţie, uneori mai joacă monopolia, bilot sau chiar şah. Au moldovenii un limbric de la ruşi aşa că sunt cam agresivi, pe la petrecerile „basarabenilor” mai vezi vreo doi să se întindă, în cămin la fel poţi să auzi înjurături maldaveneşti (româneşti + ruseşti numa că cu terminaţii de-anoastre). Alţi studenţi cu moldovenii nu se ceartă, deoarece moldvenii sunt mulţi, uniţi şi cunosc „ghini” limba română. Din primele zile moldovenii fac cunoştinţă unul cu altul, aleargă din cameră în cameră după o ceapă sau pentru 10 minute de Odnoklassniki, tocmai de asta şi sunt gălăgioşi, că se cunosc şi mereu au despre ce să vorbească. După ce se cunosc, urmează chefuri, beţii cu coniac şi bere, muzică şi înjurături în gura mare, doar că încearcă să nu prea atragă atenţia celor din jur şi nici a poliţiei.

Chinezii. Sunt mai mulţi decât alţi studenţi, însă nu se compară ca moldovenii, aşa că sunt mai tăcuţi, binevoitori dar izolaţi. Chinezii când gătesc ceva, deschid uşa la cameră. Mâncarea lor este condimentată la 180%. Toată lumea care trece pe lângă camera lor strănută, deoarece mirosul e insuportabil (despre gust nici nu comentez). Aceştia au în cameră foarte multe aparate electrocasnice, haine şi alte chestii care în China se vând la kilogram.

Africanii. Sunt şi studenţi din Africa prin căminele româneşi, nici acum nu pot să rămân indiferent când ei trec pe lângă mine, mă simt obligat să ridic capul să-i privesc şi … 

Eu cu mâna stângă… „ţin furculiţa”. Dar tu?

Eu cu mâna stângă… „ţin furculiţa”. Dar tu? – Acesta e mesajul din statusul meu de pe Skype. Mai mulţi prieteni mi-au răspuns la întrebare iar una dintre discuţii mi-a plăcut cel mai mult, şi mi-a plăcut cel puţin din două motive:
1. Are sens şi poate servi drept lecţie de viaţă pentru unele fete;
2. Tot dialogul se bazează pe o metaforă.

Metaforă – Figură de stil rezultată dintr-o comparaţie subînţeleasă prin substituirea cuvântului obiect de comparaţie cu cuvântul-imagine.

cu mana stanga

EA: eu niciodată nu ţin furculiţa :)
EU: păi nu ţi-e foame?
EA: acum nu, dar chiar şi mi-e foame, nu iau furculiţa
EU: deodată din „tigaie” mănânci?
EA: nu cu furculiţa  😀
EU: păi tu ai spus că nu ai nevoie de „furculiţă”
EA: Da
EU: la anii eştia mai ţii „dieta”?
EA: un fel de dietă, adică sunt conştientă de ce mănânc şi ştiu sigur că nu-mi provoacă plus de grăsime
EU: Dar tu încă păstrezi „figura”?
EA: nu o păstrez da ţin la ea
EU: adică încă ai figura? N-ai pierdut-o după o tigaie „mare” de „mâncare”?
EA: niciodată nu mă las dusă în ispită de o tigaie 😀 todeauna am ştiut să pun preţul pe ceia ce e mai scump şi frumos
EU: Dar nu ţi-e interesant ce se află sub „capac”?
EA: pun preţ pe alte lucruri decât de ceia ce se află sub capac
EU: Bravo. Fata ca să fie atrăgătoare trebuie să păstreze „figura”. 😉

Blogger offline: Revelion, portocale şi masline

blogger offline de revelion

31 decembrie 2011, ora 12 (nu, nu de noapte, atunci e 00.00 sau 24.00), e ora 12 de zi. Pentru părinţi e zi dar pentru Liza e dimineaţa. De fapt Liza nu-i unicul individ care se trezeşte la aşa oră, însă părinţii n-o cred, mama zice: “toată lumea ca lumea, numa tu ti culşi la 4 dimineaţa şî ti scoli cînd ti bate soarili la cur”. Aşa sunt părinţii.

Se plimbă prin casă în cămaşa de noapte, de fapt nu e „cămaşă”, e tricoul tatălui, lung până la genunchi, sub tricou doar chiloţeii. A luat cafeaua, s-a îndulcit cu o ciocolată Grijiaj furată din pungile cu bomboane care mama le-a cupărat pentru copiii ce vin cu „Hăitul” şi pentru noaptea de revelion. A deschis laptop-ul, s-a încărcat Skype-ul, sunetul de la Skype a trădat-o:

– Liza, lasă internetul, mergi la magazin şi cumpără crabovîie palociki, maionez, masline, baton narezanîi, şi un tort „Napoleon”. Apoi vii şi-mi ajuţi să facem salată.

Liza n-a spus nimic, doar mimica feţii i s-a schimbat. Se apropie de laptop, a stins sunetul ca mama să nu audă mesajele care vin pe Skype, Odnoklassniki, Facebook şi Messenger, a apăsat Win+L (încercaţi) şi l-a închis. Ştie că-n stradă e multă lume, dar nu are chef să se machieze, să se aranjeze pentru a fi mai atrăgătoare, doar s-a pieptănat, a luat blugii, o bluză şi paltonul, din mers a apucat portmoneul mamei de pe masă şi a ieşit. În jumătate de oră deja e acasă, pune pe masă toate cumpărăturile şi se îndreaptă spre laptop.

– Liza! Unde te duci? Adă-mi 3 farfurii „cu floricele  aurii” şi vin să mă ajuţi.

 Liza păstrează calmul, nu prea are chef să gătească, după mişcările sale se observă că e agitată, în gândul ei e doar un singur lucru: să posteze pe blog-ul său un articol până în noul an, să se simtă şi pe blog atmosferă de sărbătoare. Se apropie de laptop, deschide vreo 3 link-uri prmite pe skype cu rage comics-uri, răspunde la vreo două mesaje, închide laptop-ul şi merge s-o ajute pe mama.

Mai spre seară, când masa e gata şi într-o oră trebuie să vină oaspeţi, Liza se închide în camera părinţilor, la computer, ca să se apuce de articol. Face loc pe masă, pune mobilul, 3 portocale şi o farfurie pentru coji. Scrie… Portocalele-i servesc drept sursă de inspiraţie: se opreşte de scris şi mănâncă una în timp ce-i vin ideile. Telefonul vibrează de la mesajele primite de la prieteni, toate cu acelaşi conţinut: La Mulţi Ani, Mulţi bani, Puţini duşmani, la la la…  Bunicii bat la uşă, Liza încheie articolul şi-l lasă nepublicat, revine la el mai târziu.

Toţi stau la masă, ora 23:20, Liza se retrage ca să publice articolul şi să-l distribuie tuturor prietenilor ce sunt online, dar de aceştia sunt mulţi. Apoi revine la masă, tatăl toarnă tuturor oaspeţilor şampanie, ora 00.00, e 2012. – La Mulţi Ani!

– Şî sî creascî păpuşoii anu ista! A adăugat bunelu.

Sărut femeie, mâna ta…

Pe data de 15 octombrie în lume se sărbătoreşte Ziua Mondială a Femeii din localităţile rurale. N-am mai auzit de această sărbătoare până nu am dat peste reportajul de la Mesager unde se povesteşte despre viaţa femeilor de la ţară, citat: „În Dominteni, Drochia, 90 la sută din locuitori sunt femei. Se ajută una pe alta iar nevoia le-a făcut să poată îndeplini şi lucrul bărbaţilor”. Nu ştiu cum să le numesc: oameni pedepsiţi de soartă? sau norocoasele care nu ştiu de grijele cochetelor de la oraş?

În fine, pentru ca piţipoancele şi cochetele să nu rămână neobservate în această zi frumoasă, am hotărât să le dedic o poezie:

Sărut femeie, mâna taSărut femeie, mâna ta
Pe buze nu te-aş săruta
Că-ţi şterge rujul L’Oreal
Cu gust de un răhat de cal.

Sărut femeie, mâna ta
Tu ai ten de la Bourjois?
Deci nici obrazul nu-l sărut
Că ai pe el un strat de lut.

Sărut femeie, mâna ta
Dar ochii eu i-aş evita,
Ai de la Mary Kay rimel
Că-mi vine să mă piş pe el.

Sărut femeie, mâna ta
Nici pe buric n-aş săruta
De-acolo piercing-ul se-arată?
Sau o talangă agăţată?

Sărut femeie, mâna ta
Cu asta mă voi limita,
Şi nici nu vreau eu să mă uit
Ce manichiură ţi-ai făcut.

Audiaţi piesele de mai jos şi spuneţi-mi: cum în viziunea voastră trebuie să arate o femeie adevărată?

Ion Aldea Teodorovici – Sărut femeie, mâna ta

Yan Raiburg – Sărut femeie, mâna ta

Maximilian – Sophie

Reportajul de la Mesager din 15 octombrie 2011, TeleRadio Moldova:

Blogger offline: Sheriff, Zimbru şi vama ПМР

Suporterii Zimbru Chisinau la Sheriff Tiraspol

Azi voi povesti despre Alexei: băiat din Chişinău, student la ASEM, scrie un blog despre sport. Evident că blogurile despre sport mai mult sunt dedicate fotbalului, jocul preferat pentru întreaga Europă, dar Alex la noi e „evrapeiskii pareni”, de la oraş. El doar scrie despre sport, adică despre fotbal, dar nu-l practică. Cel mai mare succes în sport l-a avut atunci când a scris la tastatură 460 caractere într-un minut.

Totul s-a întâmplat într-o sâmbătă, mai precis pe 6 august 2011. Alexei s-a trezit pe la vreo 10 pentru că a stat pe Mail.ru Agent cu Grişa şi au scărpinat limbile (degetele) până la 3 dimineaţa, nu demult au făcut schimb de link-uri în blogroll aşa că deja se consideră buni prieteni. Alexei a întins mâna până la laptop, l-a deschis şi a apăsat butonul „Start”. S-a ridicat din pat, şi-a făcut o cafea tare şi a revenit la laptop să vadă dacă Sergiu e online… A avut noroc, acela deja era cu messengerul aprins şi flirtuia cu o fată de la Buiucani.

Alex: Serîi, eşti gata?
Serioga: Demult, stăi să mă dagavaresc cu padruga de o pragulcă, îmbrac sportivka şî es.
Alex: Wai, tormozăşti! Eu încă cofe nam băut da tu deam tei razganit. Flagu l-ai luat?
Serioga: Da, numa cîi boţît.
Alex: Kakaia razniţa? Eu caroce mă îmbrac, ne întîlnim la 1 în faţî la Unic.
Serioga: Davai!

Zis şi făcut, ora 13.05 şi băieţii deja stau în faţa la Moldtelecom, pe o bancă, cu 2 sticle de bere Chişinău în mână, se relaxează. În scurt timp au luat-o pe jos spre Gara Auto. Ajungând, şi-au cumpărat bilet la rutiera Chişinău – Varniţa care pleacă la 15.20. Timp mai este mult dar băieţii aud cum stomacul le dă de ştire că cafeaua deja s-a absorbit, mai trebuie ceva de aruncat pentru digestie. Au cumpărat câte-un Hot Dog, o sticlă de „Buratino” 1,5 L şi au luat prânzul.

Ora 15.00, rutiera spre Varniţa deja e în gară, băieţii au intrat să-şi ocupe 2 locuri mai bune. În 20 minute rutiera a pornit spre Varniţa şi la 17.10 deja erau în sat. Aici i-am întâlnit eu, i-am încărcat în maşină şi-am pornit spre Tiraspol, peste 2 ore începe meciul Sheriff – Zimbru. Biletele cu preţul de 8 ruble le-am procurat din timp de la Transtelecom din Bender aşa că tot era sub control.

Am ajuns la vama transnistreană, ca să nu pierdem timpul pe registrare, cu 100 metri înaite de vamă băieţii au coborât şi au luat-o pe jos printr-un şantier abandonat unde pe timpuri comuniştii construiau depou pentru troleibuze. După ce au ocolit vama, băieţii au urcat în maşină şi până la Tiraspol n-am avut nici o oprire.

Blogger offline: Lupu, Ghimpu şi păpuşoiul

blogger offline, lupu, ghimpu si papusoiul

E plină lumea de bloggeri, care mai de care. Un blogger face orice pentru a avea cât mai mulţi cititori, de alt fel pentru ce ar mai scrie? Ultimii ani şi în Moldova a pătruns această boală, tot mai mulţi tineri îşi creează bloguri şi scriu ca sălbaticii numai pentru a fi „cool/krutîe”. Care scrie despre dragoste, care despre politică, IT, culinărie, etc. Fiecare încearcă să mânuiască limba română în aşa fel ca să nască un articol cât mai captivant, profesionişti, nu alta. Curios, cum arată viaţa boggerilor în afara internetului, în offline? Cred că aşa:

S-a trezit Grigore la 11.25, aşa-i primit în societatea de azi să se trezească tineretul. Pentru ce mai devreme? Găinile le-a hrănit mama la ora 6, tot ea a prăşit gogoşarii (în caz că mama e la italia, atunci bunica face tot lucrul, dar să presupunem că-i acasă mama). Pe băiat nu-l trezeşte că se supără. Evident că s-a trezit la ora asta doar din motiv că-l bate soarele în frunte, de alt fel mai sta puţin. Mai departe urmează o simplă zi de vară a unui adolescent moldovean de la ţară: mănâncă, mai ajută pe la casă, mătură ograda, duce lelei Zinica 20 de ouă, de banii făcuţi de pe ouă îşi cumpără un „Eskimo” şi se duce liniştit acasă.

Pe la orele 16 – 17 când se mai lasă un pic soarele, oamenii gospodari se duc la strâns harbuj, Grişa aprinde internetul. După câteva ore petrecute pe facebook şi odnoklassniki el îşi deschide preasfinţitul blog, să vadă dacă nu i-a crescut numărul de vizitatori. Drept sursă de inspiraţie deschide Unimedia, ProTV şi alte site-uri de ştiri şi începe să creeze.

Cum credeţi, despre ce scrie Grişa pe blogul său? Da, despre politică! Despre ultima şedinţă la care Lupu desena floricele pe masă atunci când vorbea Ghimpu, scandal, ce lipsă de stimă din partea lui Lupu! Mai mult de-o oră se chinuie să-şi formuleze gândurile, mai scapă câte-o greşeală, câte-un rusizm dar merge înainte. Mama deschide uşa la cameră:

OK – logo plagiat al site-ului Odnoklassniki

OK logo la Odnoklassniki

Iubesc site-ul Odnoklassniki.ru, mereu e în dezvoltare încercând să întreacă alte site-uri de socializare pe care nu le mai enumer căci şi aşa toţi le ştiu. Ultima inovaţie stilistică a Odnoklassnicilor este logo-ul lor care poate fi interpretat din două perspective: ca text e scris OK iar dacă-l întoarcem la 90 grade observăm figura unui om.

La prima vedere acest logo pare a fi destul de drăguţ dar dacă să dăm search în google să vedem totuşi de unde provine această idee şi unde a fost folosită anterior, putem observa că istoria OK-omuleţului numără deja mulţi ani. Am căutat să demonstrez asta doar din motivul că administratorii site-ului Odnoklassniki afirmă că anume echipa de design-eri a site-ului lor a gândit şi a creat acest logo. Citat de pe grupa oficială a adiministratorilor:

Сегодня мы хотим представить вам наш новый логотип, который воплощает в себе те изменения, который произошли в проекте. Этот логотип придумала и создала наша команда.

Şi traducere în română:
Astăzi dorim să vă prezentăm logo-ul nostru nou, care întruchipează schimbările ce au avut loc pe site.
Acest logo este gândit şi creat de echipa noastră.

Nici nu ştiu cum să ajung la administraţia site-ului să le aduc la cunoştinţă că design-erii pur şi simplu au spălat banii împrumutând acest logo din net şi afirmând că e creat de ei. Ca vorbele mele să nu pară goale şi fără dovezi, voi veni cu câteva exemple din internet:

Odnoklassniki.ru împotriva homosexualilor

Odnoklassniki contra homosexualitatii

Măreşte poza, Click!

Orice adolescent din Republica Moldova este înregistrat pe Odnoklassniki.ru, orice babă din această ţară şi-a lovit nepotul la ceafă pentru că stă cu nopţile pe acest site, orice angajat la serviciu are deschisă fereastra cu acest site de socializare. Toată Moldova stă pe Odnoklassniki. Moldova stă, eu scriu! Chiar dacă e un site de socializare al ruşilor, iar eu nu prea simpatizez ruşii, oricum iubesc să stau pe acest site şi să scriu despre el.

Iată cum de data aceasta m-a mirat şi m-a bucurat Odnoklassniki, de fapt pe mine m-a bucurat, pe cineva nu prea. Nu s-au bucurat luptătorii pentru drepturile şi libertăţile oamenilor şi la fel în dezavantaj au rămas homosexualii. Motiv pentru aceasta e noua opţiune care-ţi oferă posibilitatea să-ţi creezi familia, să enumeri rudele, părinţii şi cel mai atrăgător: poţi să-ţi specifici partenerul, adică dacă eşti băiat nu mai e nevoie să dai zeci de întrebări pentru a înţelege dacă fata are partener sau nu, e destul să te uiţi cu cine fata e în relaţii, dacă nu e nimeni atunci spaţiul e rezervat pentru tine.


Ei bine, şi de ce adică sunt dezavantajaţi homosexualii?
Atunci când dai click să-ţi alegi „În relaţii cu” (В отношениях) sau „Căsătorit cu” (В браке) apar toţi prietenii dintre care alegi persoana potrivită. Trucul constă într-aceea că dacă eşti bărbat, în listă apar doar femei şi invers, dacă eşti femeie poţi selecta doar bărbaţi. Discriminare! aţi spune voi… NU, păstrarea bunului simţ! Ei şi ce dacă ruşii sunt conservatori după natură şi tot le tânjeşte inima după perioada comunistă, cânt toţi erau egali, în schimb ei nu sunt duşi cu pluta şi respectă normele de comportament în societate.

Voi aminti site-ul Facebook pentru a crea o paralelă cu Odnoklassniki. Pe marele gigant al „socializării” poţi specifica că eşti căsătorit (căsătorit – masculin) chiar şi cu Barack Obama, ce-i drept doar dacă-l ai în prieteni şi dacă va accepta. De fapt această opţiune în Facebook e rău gândită de la temelii, n-au avut chef programatorii să bage un filtru care să elimine din listă toţi bărbaţii, de exemplu, atunci când alegi sora sau fiica, că deja arată foarte prosteşte.