Articole din categoria: Creaţie artistică

Eşti după nori, lumină

Eşti după nori, lumină

E noapte. Stau la fereastră şi privesc spre cer, te caut. Ai fost aproape, atât de aproape încât îţi simţeam căldura, te simţeam, te vedeam, te citeam. Te-ai îndepărtat de mine, nu-mi luminezi, nu-mi dai o rază de lumină ca să ştiu şi eu că tu mai ai nevoie de mine, deoarece eu am nevoie de tine.

Merg prin întunecime. Privesc în jos cu speranţa de a-mi vedea umbra, atunci voi şti că eşti aproape, mă priveşti şi radiezi de fericire… Nu o văd, e bezdnă! Oastea norilor negri a împăienjenit bolta cerească înghiţind în sine orice lumină, orice speranţă. Sunt norii despărţirii, dacă aş ajunge cu mâinile la cer, i-aş alunga… dar nu ajung, sunt un rătăcit în lumea muribunzilor atunci când tu eşti o veşnicie.

Auzul, mirosul, atingerea, gustul, nici chiar vederea nu pot să-mi demonstreze că tu încă exişti, dar eu ştiu, eu simt, eu sunt convins că cerul încă poartă acea coroană din stele cu-n diamant în vârf. Exişti pe partea cealaltă de necunoaştere, exişti şi luminezi. De-un an de zile n-ai mai fost aproape inimii, chiar dacă fizic eşti şi vei fi departe. De-un an de zile nimeni nu mi-a mai vorbit despre tine, nu mai eşti acea catastrofă de cândva, însă tu continui să-mi provoci panică în suflet şi în minte. Un orb în noaptea vagă sunt fericit că te-am văzut, sunt trist că nu te văd, vreau să te văd dar nu pot da înapoi, chiar dacă ştiu că-n spate e lumină, a ta lumină. Merg înainte, mergem înainte, şi totuşi speranţa moare ultima.

Pas după pas, mişcările mele sunt întrerupte, iar tu pluteşti uşor prin viaţă, pluteşti fără s-atingi problemele, necazurile. A luat sfârşit încă un ciclu al existenţei tale, urmează un nou început, un nou imbold. Păstrează-ţi traiectoria de zbor că s-a adeverit a fi corectă; păstrează lumina ca să fii văzută şi luminează-le rătăciţilor calea; păstrează-ţi frumuseţea care încântă chiar şi cea mai sălbatică fiară; fii simplu, Luna, c-aşa a fost să fie.

Aho Aho în internet

Uratorii in internet

Aho Aho în astă seară
Am venit eu de afară
Cu degete îngheţate
Şi cuvinte înaripate!
Şi-acum în acest moment
Am intrat în internet
Am scris această urare
S-o citească fiecare
Mai pe scurt eu îţi urez
Mai puţin la comp să şez
Să închizi saitu o dată
Să mergi cu-n băiat / sau fată
La romantică primblare!
Iar eu continui urarea:
Dacă lenea te-a învins,
Dacă eu nu te-am convins,
Totuşi internetul lasă
Şi aşează-te la masă
Cu familia-ntîlneşte
Anul nou ce îţi vesteşte
Numai bine, sănătate
Şi mari succese în toate!
La foto reiting nespus

Ca să ai doar 5 cu plus,
Comentarii variate
Nu deaiestea copiate.
Îţi doresc în noul an
S-ai prieteni mulţi Onlain
Şi să vorbească calumea
Nu aşa ca-ntotdeauna
Dealde: „Privet ce mai faci,
Ei şi unde eşti, ce taci?”
Multe-aş mai ura acum,
Dar la anul am să spun!
Ai terminat să citeşti?
Sper că o sa te gîndeşti,
Compul să-l deconectezi,
Să mergi părinţii să vezi.
Mulţumesc de ascultare
La cel mic şi la cel mare,
Ce stă cu faţa-n ecran
De pe la sfîrşit de an.
Gata vorba-m terminat
Şi comp-u am deconectat
Am fugit eu să mă uit
Cum afară dau saliut!

Trandafir străin

Eşti trandafir străin, stăpâna
Viselor mele, eronate.
Astăzi eu vreau să-ţi sărut mâna
Iar mâine – să te las pe spate.

Adâncă mi-e dorinţa-n noapte
Al tău blajin chip să-l ating,
Petale să culeg din şoapte
Şi-n pumnu-mi rece să le strâng.

Vreau să-ţi aduc în dar o lume
Care deja îţi aparţine.
Vreau să te chem, încet, pe nume
Dar nu am nume pentru tine.

Inspir mirosu-ameţitor,
Coşmar divin în neagra ceaţă;
Blestemul meu, să te ador
Atunci când altu-ţi stinge viaţa.

Naiv copil cu-n prost nărav
Încredinţez ursitei lesa,
Să fiu, purtat prin viaţă, sclav,
De-un trandafir străin, prinţesa.

trandafir strain

Teatrul

Două lumini de-un galben blând
Au tulburat cerul pustiu,
Pentru-a lua, pe primul rând,
Bilete la un teatru viu.

Una zâmbeşte, alta plânge;
Spectacol noaptea,-n stradă,-n vânt.
E despre dragoste şi sânge.
Doi aştri privesc spre pământ.

Râul reflectă silueta
Actorilor din primul plan.
Pe scenă-o atingere discretă
Crează-n public amalgam,

Cresc valuri, tensiunea creşte,
Vântul aruncă-n faţă ger,
Lumea întreagă se roteşte,
Cad luminiţe de pe cer.

De sufletu-i se leagă una,
Cealaltă a ţintit spre ea.
Azi, două inimi, împreună
Au conceput o nouă stea.

La naştere-a primit un nume
Care-i uneşte pe-amândoi,
De-acum şi-n veci li se va spune:
Noi.

Sărut femeie, mâna ta…

Pe data de 15 octombrie în lume se sărbătoreşte Ziua Mondială a Femeii din localităţile rurale. N-am mai auzit de această sărbătoare până nu am dat peste reportajul de la Mesager unde se povesteşte despre viaţa femeilor de la ţară, citat: „În Dominteni, Drochia, 90 la sută din locuitori sunt femei. Se ajută una pe alta iar nevoia le-a făcut să poată îndeplini şi lucrul bărbaţilor”. Nu ştiu cum să le numesc: oameni pedepsiţi de soartă? sau norocoasele care nu ştiu de grijele cochetelor de la oraş?

În fine, pentru ca piţipoancele şi cochetele să nu rămână neobservate în această zi frumoasă, am hotărât să le dedic o poezie:

Sărut femeie, mâna taSărut femeie, mâna ta
Pe buze nu te-aş săruta
Că-ţi şterge rujul L’Oreal
Cu gust de un răhat de cal.

Sărut femeie, mâna ta
Tu ai ten de la Bourjois?
Deci nici obrazul nu-l sărut
Că ai pe el un strat de lut.

Sărut femeie, mâna ta
Dar ochii eu i-aş evita,
Ai de la Mary Kay rimel
Că-mi vine să mă piş pe el.

Sărut femeie, mâna ta
Nici pe buric n-aş săruta
De-acolo piercing-ul se-arată?
Sau o talangă agăţată?

Sărut femeie, mâna ta
Cu asta mă voi limita,
Şi nici nu vreau eu să mă uit
Ce manichiură ţi-ai făcut.

Audiaţi piesele de mai jos şi spuneţi-mi: cum în viziunea voastră trebuie să arate o femeie adevărată?

Ion Aldea Teodorovici – Sărut femeie, mâna ta

Yan Raiburg – Sărut femeie, mâna ta

Maximilian – Sophie

Reportajul de la Mesager din 15 octombrie 2011, TeleRadio Moldova:

Un mic paradis al Moldovei

Vadul Rascov, Climautii de Jos, Panorama

Trecut-au 4 săptămâni, patru duminici s-au scurs pe valea Nistrului lăsând în amintire frumosul. Frumosul simplu, frumos şi diferit. Visez acel frumos şi vreau să-l simt din nou cum curge dulcele-i nectar pe fiecare rază a sufletului meu. Oare am fost vrăjit? Mai mult că da! Vrăjit de micul paradis.

Din start se aştepta să fie o zi diferită, un grup de tineri, plini de energie, am pornit spre direcţia Nord, la un eveniment cultural: Deschiderea clubului de tineret „Yin Yang” din satul Vadul Raşcov. În cele 4 ore de drum o parte din energie a fost zdrobită în mixerul asfaltului accidentat de pe meleagurile Moldovei.

Gazda a avut un rol deosebit, am fost scăldaţi în valurile ospitalităţii, însă în suflet eram la fel de calmi şi simpli. Cred că eram presaţi de sârguinţa tinerilor de la „Yin Yang” până la care mai avem de „crescut”. Trecea timpul, ne treceam şi noi.

Un paradis mi s-a deschis când am păşit spre marginea abruptă a dealului prenistrean. Vântul nu m-a mişcat din loc însă a scos din mine sufletul şi l-a purtat pe fiecare deal şi-n fiecare vale, ghidând-ul cu grijă. Ochi-mi dădeau în creier un impuls mesajul căruia era un simplu „Mulţumesc”.

Nistru, un tată grijuliu, a dat naştere frumosului şi-l modelează secole de-a rândul. Ţinându-se de mână, veşnicii fraţi din vale: Cot, Climăuţii de Jos, Vadul Raşcov şi Socola formează un şirag de perle. Pe celălalt mal Raşcov falnic şi-a deschis braţele tatălui Nistru. Privesc în jur şi simt că trăiesc!

E armonie şi îmi place să gândesc,
C-am fost ales de zei anume eu,
Acest frumos să-l simt şi să-l privesc:
Un paradis creat de Dumnezeu.

19 martie e ziua Lunii, aşa a fost să fie

19 martie cea mai mare luna pe cer

E ziua Lunii, aşa a fost să fie. În ziua de 19 martie Tu, Luna, începi o nouă etapă a existenţei, un nou ciclu. Luna mi-a dat un mesaj, mi-a zis că nu va fi unica catastrofă de azi. Ba nu, ce catastrofe nu vor rămâne în istoria acestei zile, pentru mine Luna va fi unica şi cea mai gravă. Azi eşti atât de aproape inimii, însă fizic eşti departe… Ştiu că privindu-te voi înţelege, te voi înţelege dintr-o singură privire, atât de senină şi clară. Trăieşti în vise, zbori printre nori, însă azi te vei apropia de pământ, această zi va însemna pentru tine o maturitate, vei înţelege cât de importantă eşti pentru toţi cei care azi sunt cu gândul doar la tine…

Eşti Lună însă-mi luminezi mai plăcut ca un soare, mai Simplu. Ce poate fi mai simplu!? Te privesc, e atât de plăcut, nu mă orbeşti cu lumină insuportabilă şi nici nu te laşi pierdută-n bezdna întunericului. Eşti simplu: Luna. Văd în jurul tău o mulţime de stele, printre ele Tu eşti cel mai mare star, chiar dacă nu eşti stea. Mă luminezi, de fapt nu ai o lumină proprie, prin asta şi te deosebeşti de alte stele… Fii mândră că există un astru care-ţi dăruie propria lumină şi nu-ţi cere nimic în schimb. Eşti Luna, lumina care ai primito-n dar Tu nouă ne-o împarţi, şi azi când eşti atât de aproape, mă luminezi şi pe mine… şi eu la fel sunt mândru. Eşti simplu: Luna, aşa a fost să fie…

E dragostea…

La început de-al vieţii drum
Tu ai lăsat, nici nu ştii cum,
Un semn în inimile lor.
E dragostea părinţilor!

Ai fost copil năzbîtios,
Spre seară trudit cădeai jos,
Simţeai căldura din cuptor.
E dragostea bunicilor!

Trecutau multe primăveri
Dar tu nu încetai să speri,
Că-ţi va propune-o întîlnire…
E dragoste dintr-o privire!

Ai rupt prima cireaşă coaptă
Şi-o duci feciorului ce-aşteaptă
Să-ţi dea un sărut pe-obrăjor.
E dragostea copiilor!

Trăitai multe amintiri
Acum, nostalgic stai şi-admiri
Portretul tău, pictat cu spor.
E dragostea nepoţilor!

A venit clipa despărţirii,
Tu te prefaci în amintire
Şi praf în soarta vîntului.
E dragostea pămîntului…

e dragostea, etapele vieţii

Felinarul

E seară, şi lumina-n cameră e stinsă,
În stradă felinarul raza şi-o îndreaptă
Spre-a mea fereastră umedă şi plînsă,
În al meu suflet, în inima ce-aşteaptă.

Cu mîneca puloverului moale
Din nou şterg sticla şi privesc la lună.
O lacrimă coboară-n jos, agale,
Plîng eu şi geamul, plîngem împreună…

În aşteptare, lent, se scurge timpul.
Geamul din nou a devenit opac
Răpind cu-a sa nemilă gîndul
Care încet, frumos şi dulce-l tac.

De vină e şi ceaiul cald din ceaşcă
Ce abureşte blînd dar fără sens.
Căldura fizică nu e în stare să topească
Un sentiment rămas neînţeles.

Cu buza rece-absorb lichidul cald şi dulce,
Iar el înghite-n sine a mea lacrimă amară.
După fereastr-o siluetă neagră tot se duce
Ca undeva în noapte să dispară.

Mi-e frică ochii să-i închid şi să visez.
Ea mă urmăreşte în inimă şi-n gînd,
Eu nu mai pot din nou greşit să procedez
Şi să obijduiesc fiinţa cea mai scumpă pe pămînt…

Stau la fereastră, plîng cu ceaşca-n mînă,
Îndrăgostit şi deci, înaripat.
Eu, în a felinarului lumină,
Pictez o inimă pe geamul transpirat.

felinar

Îmi pare rău

Îmi pare rău că sunt acum
Foarte departe, pe un drum
Care e paralel cu-al tău,
Îmi pare rău…

Îmi pare rău că sunt gelos.
Visez un univers frumos
Şi des mă rog la Dumnezeu
Ca-n el să fim doar tu şi eu.

Îmi pare rău, sunt egoist,
Aş prefera să nu exist,
Însă eu sunt! Voi fi mereu,
Îmi pare rău…

Îmi pare rău de-acel trecut
Cînd am putut, dar nu am vrut
Să-ţi spun ce tare te urăsc
Însă eu mint… Eu te iubesc!

Îmi pare rău că te-am ţinut
De mînă, dar nu am putut
S-o ţin mai strîns, s-o ţin mereu,
Îmi pare rău…

Îmi pare rău că te priveam,
De frumuseţe ameţeam
Însă tăceam şi nu ţi-am zis
Că flacăra din ochi s-a stins.

Îmi pare rău c-aveam în gînd
Să scot din gură un cuvînt
Şi să-mi permit să o jignesc
Persoana care o iubesc,
Căci mă greşeam, eram un prost
Credeam că nu mai are rost
Din nou în ochi să te privesc,
Să-mi amintesc…

Îmi pare rău că am avut
Curajul iar să te sărut
Şi să-nţeleg că eşti un zeu,
Că tu eşti idealul meu
Care mă-nvăluie, mă strînge
Veninul tău pătrunde-n sînge
Şi flacăra-n ochi a învis
Deoarece ea nu s-a stins.

Îmi pare rău de tot ce-a fost,
Viaţa pierdută fără rost,
Cuvintele pierdute-n vînt,
Prostiile ce-mi trec prin gînd

Însă eu ştiu că eşti a mea
Sunt gata să ajung o stea
Ca să o prind la tine-n păr,
Nu-mi pare rău…

Nu-mi pare rău deloc că-ţi scriu
Căci doar cu tine vreau să fiu!
Eu te iubesc, şi sunt al tău!…
Nu-mi pare rău!