Articole din categoria: Media/IT
Smile-urile din Skype dansează
Aveam dispoziţie, ascultam Daler Mehndi – Tunak Tunak Tun şi paralel comunicam cu prietenii prin Skype. Vroiam să adaug la discuţie un smile şi, spre mirarea mea, am observat că ele ştiu să danseze. Am făcut un casting şi-am ales 7 smile-uri cele mai dansatoare, iată ce mi-a ieşit (dacă preluaţi acest video, ar fi bine să indicaţi şi sursa):
Un nou site ce numără click-urile pe share buttons
Cine să facă un lucru mare şi bun dacă nu tot noi, moldovenii. Am exagerat un pic dar cine să ne laude dacă nu o vom face tot noi. Eu, Gorobîc Dmitri şi colegul meu Antoci Anatoli, pasionaţi de tot ce se află dincolo de ecranul computerului, încercăm să inventăm ceva nou pentru a face mai simplă viaţa user-ilor internetului.
Un mare avânt şi-au luat, ultimul timp, butoanele reţelelor de socializare care-ţi permit să te împarţi cu prietenii cu orice informaţie care ţi-a plăcut cel mai mult. Datorită acestor butoane site-urile de socializare oferă mai multe posibilităţi utilizatorilor astfel mărindu-şi ratingul iar meşterii WEB şi bloggerii plasează pe site-urile lor butoanele astfel mărindu-şi cercul de cititori.
Aceste butoane pot fi de mai multe feluri: standarte, preluate direct de pe site-ul sursă sau personalizate, să corespundă stilistic şablonului site-ului. Unele butoane standarte numără câte ori au apăsat oamenii pe acest buton astfel adăugând pagina respectivă în favorite. Puţini oameni utilizează anume aceste butoane cu contor, din această cauză ei nu au de unde să ştie la câtă lume le-a plăcut această pagină/ştire, aici venim noi în ajutor:
Am vorbit mai sus despre invenţii, ultima creaţie a noastră e site-ul share.parog.net unde introduci orice link şi afli de câte persoane a fost adăugată această pagină în reţelile de socializare. Un service util cât pentru administratorii site-urilor atât şi pentru simpli utilizatori curioşi.
Un blogger poate să urmărească de câte ori a fost citit fiecare articol de pe blog instalând un simplu contor astfel făcând concluzii care temă i-a atras pe utilizatori cel mai mult. Această metodă e sigură doar pentru a duce o evidenţă cu cele mai atrăgătoare titluri de articol, deoarece omul se orientează după titlu atunci când vrea să citească un articol însă nu mereu conţinutul e la fel de atrăgător. O metodă mult mai sigură e să urmăreşti preferinţile utilizatorilor care adaugă articolele pe site-urile de socializare deoarece în acest caz uzilizatorul acţionează după ce citeşte articolul, deci în acest caz putem duce evidenţa celui mai bun conţinut de pe blog.
Cum am mai spus, în caz că nu ai butoane cu contor pe site, cea mai simplă şi sigură metodă de a duce evidenţa e de a controla pagina pe share.parog.net.
Ultimul sunet 2011 în Varniţa şi Bender (Video)
Sursa TRM.md | Măreşte poza!
Sfârşitul primăverii are o semnificaţie deosebită pentru fiecare copil, 31 mai, ultima zi a primăverii, în toate şcolile, liceele şi gimnaziile din ţară are loc sărbătoarea Ultimului Clopoţel. Liceul Teoretic Varniţa şi Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun” din Bender au întâlnit această sărbătoare alături de Liliana Palihovici, actualul Vicepreşedinte al Parlamentului.
Postul TV Moldova1 a transmis un reportaj la Mesagerul de seară despre ultimul sunet la aceste două licee, reportajul a fost publicat pe site-ul oficial trm.md sub numele „Şcolile din stânga Nistrului”, nu apuc în această zi de sărbătoare să critic compania Tele Radio Moldova însă totuşi voi veni cu o obiecţie în adresa lor argumentându-le că oraşul Bender (Tighina) şi satul Varniţa se află pe malul drept al râului Nistru, respectiv şi liceele sunt pe malul drept. Luând în considerare că reporterii au ales acest titlu pentru a pune accent pe atmosfera tensionată de la noi raportându-se la noţiunea de „teritoriu din stânga Nistrului”, le putem ierta această greşeală.
Totuşi unii elevi din Liceul Teoretic Varniţa, după careu, au preferat să se distreze până seara cu colegii în oraşul Bender, chiar dacă pentru asta e nevoie să traverseze vama. La fel şi elevii din Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun” s-au simţit destul de confortabil plimbându-se prin oraşul „transnistrean” chiar dacă unii dintre absolvenţi ai claselor a 9-a şi a 12-a aveau pe ei panglici în culorile tricolorului român.
Îmi amintesc anii de liceu, când după careu mergeam cu colegii la plimbare prin Bender, noi şi colegii noştri din Liceul „Alexandru cel Bun” eram unicii care ne deosebeam pe străzile oraşului deoarece liceele cu predare în rusă au ultimul sunet pe 25 mai. Uneori mă frământa întrebarea, cum de forţele de securitate transnistrene nu se iau de noi? Acum întrebarea asta e şi mai neclară pentru mine, după ce am analizat situaţia din satul Corjova, unde miliţia transnistreană a interzis arborarea Drapelului şi intonarea Imnului Republicii Moldova la sărbătoarea Ultimului Clopoţel.
Clasamentul Eurovision 2011 după gustul meu
Iată c-a trecut şi Eurovision 2011, acum mi-am făcut un playlist unde am aranjat toate piesele din finală în ordinea punctelor acumulate şi le ascult scriind acest articol. Am analizat toate piesele înainte de Eurovision şi după dar nu pot înţelege logica europenilor, sau că rezultatele au fost influenţate mult de situaţia politică, sau că eu chiar nu am nici un auz muzical şi gusturile mele sunt prea depărtate de „standartul” european. Am hotărât să fac un clasament cu piesele care mi-au plăcut mie deoarece nu sunt deacord cu părerea mulţimii:
1. Paradise Oskar – Da Da Dam (Finland), după părerea mea anume acest cântec merită primul loc din mai multe motive: a fost un show cât se poate de simplu şi în acelaşi timp spectaculos, are un glas excepţional şi o piesă de cu sens profund şi plăcut de audiat. (Locul 21 la Eurovision)
2. Nikki & Ell – Running Scared (Azerbaijan), simţeam că Azerbaijan vor avea o piesă tare la Eurovision şi am avut dreptate, e deosebită, romantică, însă n-a destul ca să mă cucerească. (Locul 1 la Eurovision)
Nostalgie. Ani de şcoală, ani de liceu
Deja am terminat liceul şi termin primul an de facultate însă cât mai mult timp trece atât mai mult mi-e dor de liceu, colegi, serate şi pauzele în care alergam la cantină. Anul acesta, când plecam în vacanţă acasă, mergeam la liceu să-mi văd foştii colegi şi profesori. Pentru a avea amintire despre liceu am filmat unele momente din viaţa liceului.
Stăteam pe coridor şi aşteptam să sune la pauză, să iasă cineva din prieteni că mă plictiseam. După ce am auzit acel sunet mi-am amintit că acum e pauza de masă şi toţi vor alerga la cantină, am scos mobilul şi am filmat acest proces. Cinstit să fiu, am fost dezamăgit, mă aşteptam la ceva mai mult, îmi amintesc timpurile când eram noi elevi, servitoarele înaite de repaus se apropiau de perete şi aşteptau momentul culminant, când noi, nişte animale de 2 metri înălţime, vom trece pe lângă ei ca vântul ca să fim primii la cantină, să luăm cea mai mare porţie, sau chiar mai multe porţii (eram criminali).
În cel de-al doilea filmuleţ este un fragment din serata de Anul Nou la clasele mai mari. Ce-i drept nu fără ideile şi ajutorul meu am instalat 3 video proiectoare. 2 le-am unit la laptop-ul de la care cânta muzica, am dublat ecranul şi pe cel de-al doilea ecran (adică pe proiector) am pus vizualizaţia de la audio player. S-a proiectat toată chestia pe doi pereţi mai pustii şi trişti. Ce-l de-al treilea proiector era unit la alt laptop şi proiecta pe scenă o animaţie cum cade zăpada. Din păcate la mijlocul distracţiei au apărut probleme cu boxele care n-au mai rezistat şi s-au ars însă am scos alte boxe, mai vechi însă mai trainice (sovietice probabil). Cred că oricum a fost super.
Cum faci un site pe weebly
Am primit de la profesorul de informatică o sarcină, să facem site-ul unei comune. Eu de exemplu deja am făcut site-ul varnita.md (puteţi să-l accesaţi însă e în reconstrucţie şi vor apărea nişte greşeli) de mai mult timp şi acum nu-mi rămâne decât să dau examenul la informatică. Mai rău de colegii mei care trebuie să facă aceste site-uri, marea majoritate nu prea ştie cum şi tot mă întreabă cum se face.
Ruga – Drapelul românesc
Au trecut 2 ani de la răscoala din Chişinău, a fost în 2009, astăzi e 7 aprilie 2011, însă şi acum îmi trec fiori amintindu-mi despre acele evenimente. Incredibil, comuniştii deja nu mai sunt la putere. Acesta era scopul pentru care au ieşit tinerii în stradă.
Nu apuc să vorbesc despre ziua de 7 aprilie şi despre ce a urmat, presa e plină de astfel de informaţie, majoritatea ştiu mai bine ca mine despre cele întâmplate. Acum doar vin cu o strigare către toţi să fie tari şi să nu-şi trădeze patria, să ţină cont de acele idealuri care au fost promovate de părinţi. O formaţie folk de basarabeni din Iaşi au terminat recent un clip despre evenimentele din 7 aprilie „Drapelul românesc” al cărui lansare e azi. Deci, priviţi şi daţi mai departe:
Hora Unirii 2011 în inima României (video)
Imagini: ASEB.ro | Click pentru a mări imaginea!
În Piaţa Unirii, centrul Bucureştiului şi inima României pe 27 martie 2011, s-a dansat Hora Unirii. evenimentul a fost organizat de către Asociaţia Studenţilor şi Elevilor Basarabei pentru a marca împlinirea a 93 de ani de la Unirea Basarabiei cu România.
Un dans în aer liber în centrul intersecţiei vis-a-vis de McDonald’s. Hora a început la ora 15:00, sub melodia cu acelaşi nume „Hora Unirii” care a unit mână de mână peste 100 de studenţi, tineri basarabeni şi membri ai altor organizaţii studenţeşti din Bucureşti.
În timpul pregătitor pentru flash mob, doi jandarmeri s-au apropiat de băieţii care instalau boxele în marginea străzii întrebându-i „voi sunteţi acei care organizează manifestaţia?”, primind un răspuns afirmativ ei doar s-au retras într-o parte urmărind procesul. S-ar părea că jandarmeria a venit să controleze manifestaţia fiind informaţi din timp despre ceea ce se va petrece.
La ora stabilită, atunci când la semafor ardea verde pentru pietoni, în centrul intersecţiei a început o horă mare filmată, pozată şi urmărită cu mare interes de către oamenii din stradă. Dansul a durat jumătate de minut când a intervenit jandarmeria, din senin au apărut maşini cu sirene una dintre care din mers a spart cercul mergând peste oameni cu riscul de a-i vătăma. Strada a fost imediat eliberată şi circulaţia rutieră s-a întors la normal fără nici un accident sau ambuteiaj.
Jandarmii nu s-au lăsat de ASEB-işti, reţinându-i pe cei ce au instalat muzica şi acuzându-i din start că „au blocat o cale de comunicaţie” însă mai apoi au anunţat un alt motiv şi anume că băieţii au încălcat ordinea publică difuzând muzică în plină stradă. Această situaţie îmi pare confuză deoarece, în timp ce jandarmii i-au lăsat să instaleze boxele, nu aveau nimic contra. Aţi zice că una e să instalezi boxele şi alta e să aprinzi muzica, şi totuşi jandarmeria, acei ce păstrează ordinea publică, erau obligaţi să prevadă activităţile „ilegale” şi să intervină din start. Astfel 4 persoane au fost reţinute şi duse la secţia de poliţie. Una dintre persoane a fost urcată cu forţă în maşină de către 3 jandarmi fără a-i aduce la cunoştinţă motivele pentru care s-a ajuns la această măsură.
Cele patru persoane reţinute deja au fost eliberate, trei dintre care au primit amendă a câte 500 RON fiecare (340 euro total).
Autor la video ce urmează sunt eu aşa că e interzisă postarea acestui video cât şi a altor materiale publicate aici pe alte site-uri sub numele altui autor, doar cu referire la sursă. Autorul ceilui de-al doilea video nu-l cunosc. Cel de-al treilea video este preluat de pe tvr.ro, video 4 şi 5 alfanews.ro, ultimul video (cel mai tare) şi imaginile aparţin aseb.ro:
Antrenamentul sportivilor Români, simplu şi efectiv.
Ieri, pe 19 martie 2011 am fost la Sala de Atletism să filmez jocurile de atletism ale juniorilor. S-a terminat competiţia, toţi plecau pe-acasă însă lângă groapa cu nisip am observat trei persoane, doi dintre ei erau sportivi, al treilea probabil antrenor.
Sportivii stăteau la marginea gropii de nisip şi pe rând săreau în ea. Din start cuvântul „săreau” pare cam exagerat, prima mişcare era o săritură mică, cu un pas înainte. Următoarea săritură era la 2 paşi înainte, adică trebuiau să sară acolo unde se termină amprentele primei sărituri. Din exerciţiul pare a fi uşor şi lipsit de sens însă, în continuare, s-a dovedit să fie mai complicat, atunci când lungimea depăşea 2 metri (aproximativ), e nevoie de concentraţie şi o mare precizie pentru a sări anume la distranţa stabilită, adică unde se termină urmele pe nisip. Acest joc e o bună metodă de încălzire a corpului, evident că nu unica folosită, însă în schimb e distractivă şi amuzantă, priveam în feţele sportivilor, bieţilor sportivi care fiecare zi se antrenează şi fac aceleaşi exerciţii, ei nu păreau să fie plictisiţi, obosiţi de rutină ci erau destul de veseli…
Fiind impresionat de acest joc, am deschis camera şi am filmat jocul, să-l am drept amintire. De ce pe timpurile copilăriei mele nu aveam şi noi ceva jocuri mai distractive pentru a ne încălzi la lecţiile de Educaţie Fizică… Am descoperit ceva nou pentru mine însă viaţa mea nu prea se suprapune cu sportul de aceea jocul care atât de mult m-a impresionat, va rămâne doar în amintirile mele şi în video:
Discuţie despre părinţi autoritari
Curaj.tv e un site care ar merita respect, însă dacă s-ar ocupa mereu doar cu lucruri normale. Oleg Brega la fel ar merita respect dacă ar lupta pentru democraţie dar nu pentru piar şi pentru a-şi promova propria personalitate prin intermediul scandalurilor. În video care l-am găsit pe Curaj.tv Oleg Brega a vizitat un liceu din Chişinău, din păcate nu ştiu ce liceu e dar dacă aş şti n-aş scrie denumirea. Chipurile omul e luptător pentru democraţie, a venit să vorbească cu elevii despre drepturile lor cerându-le să se exprime despre profesori şi părinţi care chipurile le încalcă drepturile.
Brega datorită lipsei sale de ruşine a „impus” copiii să vorbească anume aceea ce vroia el. Omul cu experienţă în acest domeniu s-a înarmat contra copiilor: întrebări provocatoare, completări la replicile copiilor şi filmarea video, prin intermediul acestor şmecherii Brega a scos din copii o mulţime de lucruri urâte, pentru a nimeri în obiectivul camerei copiii erau gata să spună orice şi cât mai mult despre familia sa, despre profesori şi despre încălcarea drepturilor, însă Brega nu s-a gândit din start să le explice obligaţiile copiilor care la sigur ei nu le cunosc sau intenţionat le uită, nu a apucat să spună copiilor că părinţii lor sunt obligaţi să-i crească şi cel mai important, să-i educe până la majorat, nu le-a povestit că există în Moldova familii în care copiii de la 5 dimineaţa hrănesc vacile şi purceii, apoi pleacă la şcoală şi seara, venind acasă, rânesc poiata la vaci şi purcei şi doar după asta se apucă de lecţii… De fapt de unde Brega să ştie ce în Moldova există aşa ceva, el doar nu a avut norocul să iasă din hotarele Chişinăului unde el sistematic face proteste.
Îmi era ruşine să ascult ce şi cum vorbesc elevii din video. Cum i-au selectat şi cine i-a selectat? Nişte băieţi şi fete din clase liceale vorbesc de parc-au fost izolaţi de civilizaţie toată viaţa. Pot eu considera că zilele şi nopţile petrecute în internet este o izolare? La urma urmei, dacă să gândim un pic mai sentimental, acei copii ştiu ce înseamnă dragoste şi stimă faţă de părinţi? Sau dacă habar n-au ce înseamnă „părinte” atunci unde le-a dispărut propria demnitate? Chiar au fost copiii aceştia hipnotizaţi de Oleg Brega, sau ei chiar gândeau atunci când spuneau în cameră toate prostiile?
