5 destinaţii din Moldova ferite de ochiul omului

Republica Moldova nu-i atât de mică cum pare. Eu credeam că pot vedea toată ţara în 2 zile, dar de fapt nouă o săptămână nu ne-a ajuns nici macar pentru jumătate din locurile planificate. Am fost membrul echipei Peugeot Partner şi timp de 7 zile, în cadrul proiectului Redescoperă Moldova, am vizitat mai mult de 100 de destinaţii turistice, sau care în viitor ar putea să devină turistice.

În Moldova există locuri arhicunoscute, preferatele turiştilor, cum ar fi: Cramele de la Cricova, Mileştii Mici, Purcari, Cetatea Soroca, Orheiul Vechi, Zimbrii din Pădurea Domnească, Mănăstirile Curchi, Hâncu, Saharna şi Ţîpova. Toate acestea sunt destinaţii bine mediatizate şi obligatorii pentru orice străin.

Pe stâncile de la Ţîpova

În TOP-ul de mai jos am inclus primele 5 destinaţii pe care aş vrea să le văd din nou, să am la dispoziţie mai mult timp pentru a savura, pentru a pătrunde în atmosfera deosebită şi unicală a fiecăreia dintre destinaţii. Desigur că aş vrea să mă întorc la Orheiul Vechi sau la Cricova, e frumos acolo, dar nu simt atmosfera locului. Cantitatea mare de turişti deja a uzat aerul, a bătut cărările, a capitalizat şi a atipizat ceea ce cândva era diferit. Eu sper să vă placă locurile, care cândva ferite de ochiul omului urban, au păstrat în iarbă, în cărări, în stânci şi în pereţii clădirilor căldura şi mirosul deosebit.

1. Satul Cernoleuca din raionul Donduşeni.

Drumul de pietriş, lung şi accidentat, ne-a dus direct spre cimitir, s-ar părea că satul nu-i deloc ospitalier. Trecând pe lângă, am mers în inima satului. În Cernoleuca am descoperit două destinaţii. Despre prima n-am aflat multe, era casa pictorului Igor Vieru. Poarta mare, de lemn şi ornamentată, din start ne-a trezit curiozitatea, nu putea fi poarta unui simplu om. Am oprit lângă gard să căutăm vreo placă pe care să fie scris macar ceva, nimic, oamenii din sat spuneau că „e casa lu Igor Vieru, a fost poet”, dar noi ştiam că-i pictor, probabil că-l confundau cu Grigorie Vieru.

Mai departe-n sat, în curtea şcolii se află o clădire veche, este Conacul lui Constantin Cazemir. Cândva în clădire a fost bancă şi acum în clădire este orfelinat. Nu aveam de unde să ştim această informaţie dacă nu ne apropiam de nişte persoane care să ne povestească, erau Directorul Adjunct şi contabilul orfelinatului. Ei ne-au povestit că statul îi închide, ne-au mai spus că în spatele liceului a fost casa lui Cazemir de la care au rămas doar ruinile, cândva mai era o alee de plopi şi un dendrariu de care îngrijeau elevii din şcoală, dar n-a mai rămas nimic. Tragica istorie a satului a fost completată cu o răsuflare grea – liceul tot se închide din anul acesta, va fi gimnaziu.

Pentru mine anume Cernoleuca e satul care merită văzut din nou, pentru a vorbi cu localnicii, pentru a retrăi alături de ei. Mai multă informaţie puteţi găsi în articolul „Conacul lui Constantin Cazemir din Cernoleuca„.

Conacul lui Constantin Cazemir, Cernoleuca

2. Complexul de izvoare Trifeşti

Aici am ajuns din întâmplare: pe drumul R20, care leagă Ţîpova de Rezina şi Saharna, am văzut un indicator şi n-am ezitat să mergem în Trifeşti. Eram singura echipă care a fost acolo şi nu regret deloc. Un mic sătuc unde locuiesc în jur de 800 de locuitori, pe stradă copii cu bicicleta, cu mingea, care se căţărau pe gardurile vechi, de piatră. Această localitate mi-a trezit nostalgia, amintindu-mi de copilăria mea.

De fapt noi am venit să vedem nu satul ci izvoarele. Şi de data asta am fost plăcut surprins: un mic părculeţ amenajat, cu bănci vopsite în culoarea verde, o salcie mare care îşi lasă crengile până la pământ, sub care te ascunzi de problemele cotidiene, câteva izvoare  murmură din toate părţile, murmură plăcut şi dulce.

Ce-aş mai sta acolo 3 zile şi 3 nopţi… Puţini oameni care m-ar înţelege, dar cui îi va reuşi – va fi fericit. Trăirile şi dorinţile mele le-am relatat la mine pe blog, într-o postare despre „Complexul de izvoare la Trifeşti„.

Izvorul de la Trifesti

3. Vadul Raşcov din raionul Şoldăneşti.

Prima zi a călătoriei noastre a fost prea încărcată şi am avut de parcurs un drum prea lung aşa că nici o echipă n-a oprit în raionul Şoldăneşti. Am fost o dată în Vadul Raşcov şi am spus că neapărat mă voi întoarce acolo, am vrut să mergem cu echipa însă nu aveam timp şi eram obligaţi să trecem sărim această destinaţie.

Nu mi-e frică să repet că Vadul Raşcov este „Un mic paradis al Moldovei„. Am avut norocul să simt ospitalitatea localnicilor şi să admir peisajul de pe stânca din deal. Prea plăcute au fost clipele petrecute pe marginea stâncii simţind adierea vântului, acestea nu le pot reda prin cuvinte, ele trebuie doar trăite. Dacă v-aţi hotărât să mergeţi în Vadul Raşcov, merită să mai vizitaţi câteva locuri:

Merită să ieşi spre Nistru şi să vezi vechiul Cimitir Evreiesc, pură istorie. Pe malul stâng al râului, în satul Raşcov, se înalţă o Catedrală Catolică, dacă ai norocul prinzi barca care transportă oamenii peste nistru pentru câţiva lei, te poate duce pe partea celalată.

În Vadul Raşcov merită să o găseşti pe sora lui Dumitru Matcovschi, ea are cheia de la „Casa Muzeu Dumitru Matcovshi” şi tot ea este ghid. Intrarea e cu taxă care este nesemnificativă dacă preţuieşti istoria ţării.

Urcând în sus pe Nistru ajungem în satul vecin Climăuţi, de pe dealul din Vadul Raşcov despre care am vorbit mai devreme se văd 5 insule care sunt în drept cu satul Climăuţi. De fapt satele sunt foarte aproape unul de altul aşa că noţiunea de „sate vecine” poate fi neglijată. Departe în pădure putem găsi un lanţ de pietre care se numeşte „Stânca mieresei”, cine va merge să vadă – va înţelege.

Vadul Rascov, Climautii de Jos, Panorama

 4. Parcul şi Conacul din satul Ţaul.

O imagine îngrozitoare, nişte ruine a unei clădiri frumoase, alături nişte cuşti abandonate, acest loc mi-a amintit de Cernobîl. În satul Ţaul din raionul Donduşeni, conacul boieresc construit în secolul IXX – începutul secolului XX a fost abandonat, iar pe timpurile sovietice aici a fost un sanatoriu unde veneau oameni din diferite regiuni pentru a se odihni.

Când în conac era viaţă, parcul era frumos amenajat, au fost aduse din diferite părţi ale lumii peste 150 de specii de arbori şi arbuşti dintre care doar puţine s-au păstrat până în ziua de azi. În perioada sovietică, când era sanatoriu, pe teritoriul parcului au fost aduse animale exotice ca de exemplu păuni, urşi ş.a. Clădirea a fost abandonată în 1991, n-a mai rămas nici parc, nici suflet de animal iar când priveşti la cuştile abandonate de urşi – te trec fiori.

Conacul Ţaul

5. Oraşul Bender

Trebuie să menţionez că doar echipa Peugeot Partner a vizitat regiunea Transnistreană şi a fost pe malul stâng al râului Nistru. Eu sunt originar din oraşul Bender şi mi-am petrecut copilăria în aceste locuri, am insistat ca echipa mea să vadă şi să simtă atmosfera total diferită de aici pentru ca în viitor, cu propriile cuvinte, să le aducă la cunoştinşă cititorilor despre au văzut şi ce au trăit aici. Chiar dacă am trecut în lung şi în lat oraşul, chiar şi pe jos, de fiecare dată când am un „turist” care a venit în vizită, merg cu plăcere să-i arăt cele mai ascunse locuri din Bender.

Mi-am făcut propriul tur, care-a plăcut multor oameni şi care nimeni n-a mai încercat să-l repete: începând cu satul Varniţa, pe jos, pe la vamă şi spre Cetatea Bender, intrarea de pe lângă Nistru, că e mai exotic. În jos pe Nistru, pe sub podurile feroviar şi cel auto ajungem la aleea de lângă Nistru, urcând spre centru vom vedea mai multe monumente arhitecturale, clădiri, cinematograful realizat într-un stil clasic care a fost restaurat în anul 2009, bustul lui Puşkin, Gara Feroviară, şi spre final, vom merge la Cimitirul Memorial Istorico-Militar în memoria ostaşilor şi oamenilor civili decedaţi pe teritoriul oraşului în diferite războaie, acolo sunt morminte chiar şi a ostaşilor Români.

Despre Bender am scris foarte scurt deoarece am mai scris un articol despre „Traseul turistic prin oraşul Bender”  şi nu vreau să mă repet.

Cetatea Bender

Mai sus am scris doar despre 5 destinaţii mai mult sau mai puţin turistice, în ţara noastră există mult mai multe locuri pe lângă care am trecut dar nici prin gând să-mi treacă că merită văzute. Scrieţi despre localitatea voastră, scrieţi despre cele mai frumoase locuri pe care le-aţi descoperit cândva în Moldova că vreau să le văd şi eu.


Comentarii

3 Responses to 5 destinaţii din Moldova ferite de ochiul omului

  1. Mi-a facut placere sa citesc acest articol. Am plecat din Moldova cand aveam 16 ani si nu prea am avut ocazia sa cunosc aceste locuri. Pot sa spun ca, Complexul monarhal Saharna merita vazut din toata inima, am fost de mai multe ori, cand aveam vreo 10 ani si apoi vreo 20, s-au schimbat multe, au reamenajat, dar trebuie sa iti aloci vreo 4-5 ore ca sa vezi tot ce e de vazut acolo. Placut impresionata am fost si de vizita la Milestii Mici, nu credeam ca in tara mea, care asa cum o cred unii si cum o credeam si eu, ca in afara de oamenii bogati, totul e sarac. Asa cum ai mentionat si tu, Orheiul Vechi deja a devenit prea comercial si nu mi-a placut in mod deosebit, si nici manastirea Capriana din acelasi motiv. Manastirea Hancu iarsai e un obiectiv care trebuie si merita pus pe lista. Avem multe locuri frumoase, insa nu sunt promovate, nu sunt intretinute si amenajate, astfel incat sa convinga turistului sa faca o vizita si sa o recomande, dar sii drumurile care duc spre ele sunt adesea impracticabile. Nu cunosc proiectul in care ai fost implicat, insa este bine de stiut pentru cei care isi propun un tur al Moldovei sa viziteze si satul Domulgeni, este satul bunicilor mei, internetul nu ofera prea multe informatii despre sat. Este un sat impartit in doua, partea noua a satului si cea veche, denumita de localnici "Finlandia", nu stiu nici acum de unde vine "numele". Ceea ce mai desparte acest sat in doua nu este numai anul in care s-a extins dar si "rapa", apoi peretii de piatra care o formeaza si in care sunt ruinele unor case si bineinteles raul "Raut". Cuvintele mele poate nu o sa surprinda minunatia de acolo, insa cine ma intreaba ce sa recomand sa vada in R.M, spun – Domulgeni! (P.S: Domulgeni, raionul Floresti)

  2. Nata spune:

    Dmitri, buna! In primul rand am fost curioasa de proiect „Redescopera Moldova” si mi-as dori mult sa particip si eu intr-un asemenea proiect. In al doilea rand un mare Bravo pentru curaj, intentii, timpul acordat in a descoperi Moldova, care nu e nimic altceva decat o tara cu enigme uitate.
    Din destinatiile mentionate am fost la 3 si de asemenea am ramas incantata si as mai vrea sa revin, indeosebi la Vadul Rascov, Socol si Rascov – mare norocosi sunt localnicii de acolo :)
    Insa, din experienta o pot spune (fiind manager pe vanzari in Incoming la o agentie turistica din capitala), turistii, indeosebi cei straini, prefera sa vada cat mai mult intr-un timp cat mai scurt si deaceea aleg obiectivele turistice cele mai apropiate de capitala (unde se cazeaza). Plus ii sperie drumurile noastre, care corespund mai mult pentru o cursa cu obstacole, decat pentru un drum linistit si rapid catre descoperirea unui nou obiectiv.
    Sper ca in viitorul apropiat, cu eforturi comune, va ajunge vreun demers la o serie de ministere si responsabili pentru a imbunatati situatia turismului autohton.
    In rest cred ca vom tine cont de pareri si noile destinatii, despre care cunoasteam doar teoretic.
    Succese in continuare!

    • Dmitri Gorobîc spune:

      Nata, salut.

      Mulţumesc mult pentru apreciere şi laude. Dintre cele 20 de persoane care au participat la proiectul „Redescoperă Molodva”, majoritatea persoanelor au scris articol cu TOP 5 destinaţii unde au inclus cele mai spectaculoase şi cel mai mult vizitate, ca de exemplu: Purcari, Pădurea Domnească şi Zimbrii, Soroca şi unele mănăstiri de prin apropierea capitalei.

      Eu nu am vrut să fac acelaşi lucru, eu am scris despre nişte locuri izolate unde vor merge doar turiştii care primesc plăcere de la drumurile noastre accidentate şi nu merg acolo în cămaşă albă şi cu cravată dar cu echipament mai special, sau cel puţin cu cortul sau voie bună ca să roage vreun localnic să stea la el.

      Din altă parte, de ce să scriu şi eu despre aceleaşi destinaţii ca şi colegii mei, nu are rost.

      Ar fi minunat dacă drumurile ar fi reparate, mai ales până la Vadul Raşcov şi până în cele două sate din raionul Donduşeni despre care am scris.

      Despre oraşul Bender (şi Tiraspol) pot spune că sunt foarte frumoase, cum a spus un prieten de-al meu român: „Muzeul comunismului în aier liber”. Plus cetatea din Bender, monumentele, tancurile, etc. Sunt curios, aţi dus vreo dată vre-un client al agenţiei voastre în regiunea Transnistreană? Dacă nu, să ştiţi că n-ai impresionat clientul. Eu am dus Ruşi, Români, Moldoveni, am trecut şi vama fără să ne registrăm, am intrat în cetate fără să plătim, ne-au ameninţat miliţionerii că ne împuşcă, am cumărat haine din piaţă unde vânzătorii binevoitori ne vorbeau în limba Română, aşa că aici e adrenalină, aici turiştii vor fi emoţionaţi, dar nu la Cricova unde beau şi a doua zi nu ţin minte ce au făcut în Moldova. Nu credeţi că vreau să vă supăr sau să vă ofensez, invers, vreau să vă provoc ca să riscazi să vă extindeţi şi pe teritoriul Transnistrean, sper că v-am intrigat :)

      Dacă doriţi să discutaţi cu mine şi aveţi să-mi spuneţi ceva, găsiţi la mine pe blog datele mele de contact.

      Numai bine!

Lasă un răspuns