Articolele autorului: Dmitri Gorobîc
Limba noastră cea română
Anterior nu am mai procedat astfel pe blogul meu, însă acum e un caz deosebit. Public pe blog un articol împrumutat de pe ptadevar.wordpress.com, cauza: acest articol merită să fie citit cât de moldoveni, atât şi de români, cu cât mai mare va fi numărut cititorilor, cu atât mă voi simţi mai liniştit că am părăsit Republica Moldova pentru a-mi face studiile în România. Îmi iubesc patria, nu există motiv pentru care nu aş iubi-o, există motiv să nu iubesc cetăţenii moldoveni: pentru prostiile care le facem de-a lungul istoriei, pentru politica murdară, pentru ochii închişi, pentru mâinile lăsate-n jos. Articolul:
Limba este cheia fermecată cu care descui o ţară şi cunoşti un popor (Victor Duţă), o pătrunzi de la rădăcini până în prezentul în care te afli chiar tu. Să cercetăm printr-o retrospectivă evenimentele de acum 20 de ani, atunci cand în jur de 150 000 de oameni din toată ţara s-au strâns în inima capitalei pentru a-şi cere dreptul de a vorbi limba strămoşilor săi.
După nenumărate încercări cu bastaone de cauciuc, arestări, amendări, maltratări la care a fost supus, poporul şi-a obţinut victoria. Printre lozincile manifestanţilor au apărut “Suveranitate”, “Limbă, alfabet”, “Libertate”, atât de strâns legate între ele, încât nu putem nega afirmaţia lui V. Alecsandri că “Limba este cartea de nobleţe a unui neam” . Deci după “Marea Adunare Naţională” de la Chişinău din 27 august 1989, în care sute de mii de moldoveni ceruseră proclamarea limbii române ca limbă de stat şi revenirea la grafia latină, în 31 august, Sovietul Suprem al republicii (parlamentul) a votat legile care îndeplineau aceste cerinţe.
The Romanian National Champs Indoor 2011
În zilele de 18 şi 19 februarie a avut loc Campionatul Naţional la Atletism, România 2011 sau cum iubesc românii să folosească englezizme: The Romanian National Champs Indoor 2011 (şi mai zicea cineva că moldovenii folosesc rusizme). Datorită acestui campionat, şi datorită prietenului meu Dan Mareş, am descoperit pentru mine un nou hobby. Am mers la acest campionat să filmez sportivii, evident că aveam ochii bulbucaţi când vedeam ce capacităţi au alte persoane. Am mai văzut aşa ceva la televizor, însă în realitate e mult mai impresionant.
Din păcate eu nici pe departe nu pot să sar şi să alerg la fel ca sportivii, însă multă răbdare şi iscusinţă trebuie să ai pentru a-i filma. Da, mă simt mândru că am iscusinţa de a-i filma, pentru cine nu ştie, e complicat să priveşti în ecranul camerei video şi să urmăreşti cu camera mişcările sportivilor care se mişcă cu viteze foarte mari. A făcut Dan Mareş un video din filmările mele, în rol principal figurează Andreea Calugaru. Video îl vedeţi mai jos:
Preşedinţii Republicii Moldova
Sursa: wikipedia.org | Click pentru a mări!
Începînd cu evenimentele din aprilie 2009 eu, ca cetăţean al Republicii Moldova, consider că ţara mea nu are preşedinte. Nu i-am considerat drept preşedinţi pe cei ce îndeplineau funcţia de Preşedinte al Parlamentului şi în acelaşi timp şi Preşedinte Interimar al Republicii Moldova, cred că nu e serios. Nici Marian Lupu de revelion, cu cuvintele lui frumoase, nu m-a făcut să mă atîrn serios de tot ce se petrece în Republica Moldova ultimii 2 ani.
Wikipedia e de altă părere! Am intrat pe pagina Preşedinţii Republicii Moldova în wikipedia şi am fost amuzat de ceea ce am văzut. E afişată o tabelă (o puteţi vedea în articol) cu toţi preşedinţii Republicii Moldova până în momentul actual: Mircea Snegur (03.09.1990 – 01.12.1996); Petru Lucinschi (01.12.1996 – 04.04.2001); Vladimir Voronin (04.04.2001 – 11.09.2009); Mihai Ghimpu (11.09.2009 – 28.12.2010); Vladimir Filat (28.12.2010 – 30.12.2010); Marian Lupu (30.12.2010 – prezent). Republica Moldova există ca stat independent de aproximativ 20 ani, în primii 18 ani ai existenţei sale la conducere au fost 3 preşedinţi, şi încă 3 au reuşit să treacă prin fotoliul prezidenţial într-un an şi jumătate, paradoxal, însă punctul nu e pus, recordul poate fi depăşit.
P.S. Vladimir Filat a fost doar 2 zile preşedinte, amuzant.
Capitala României şi capitala Republicii Moldova
Studiind Constituţia României şi Constituţia Republicii Moldova am observat o chestie care mi sa părut cel puţin stranie. Voi începe de mai departe pentru a clarifica lucrurile.
Const. României, Art. 3 (3): „Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe şi judeţe. În condiţiile legii, unele oraşe sunt declarate municipii.”
Const. Rep. Moldova, Art. 110 (1): „Teritoriul Republicii Moldova este organizat, sub aspect administrativ, în sate, oraşe, raioane şi unitatea teritorială autonomă Găgăuzia. În condiţiile legii, unele oraşe pot fi declarate municipii.”
Dacă să comparăm, putem vedea multe asemănări, mai ales în a doua propoziţie, ce ţine de „municipii”, în ambele constituţii avem acelaşi lucru. Doar că nu mi-i clar de ce în România oraşele „sunt declarate municipii” iar în R. Moldova ele „pot fi declarate municipii”. Moldovenii stau la dubii, să declare sau nu? Tocmai de aici a şi apărut inspiraţia mea pentru scrierea acestui articol, de la municipii:
Const. României, Art. 14: „Capitala României este municipiul Bucureşti.”
Const. Rep. Moldova, Art. 14: „Capitala Republicii Moldova este oraşul Chişinău.”
În Republica Moldova există 4 municipalități (Chişinău, Bălţi, Bender şi Tiraspol) pe când în România sunt mult mai multe, inclusiv şi municipiul Bucureşti. De ce atunci drept capitală, în Republica Moldova, nu e municipiul Chişinău? Dacă să stăm să comparăm cu România şi să urmărim logica tratată în constituţie atunci ar trebui să fie municipiul Chişinău şi nu alt fel. Dar dacă să stăm şi să gândim cine a scris Constituţa Republicii Moldova, nu ne vom mira de astfel de lucruri „stranii” care le găsim în conţinut. Cel mai bun exemplu este:
Const. Rep. Moldova, Art. 13 (1): „Limba de stat a Republicii Moldova este limba moldovenească funcţionînd pe baza grafiei latine.”
Obama la o masă cu giganţii internetului!
Măreşte poza, click!
Nu am putut să trec cu privirea această imagine, unii bloggeri au numit această poză: poza zilei. Eu aş numi-o poza anului, de fapt nu ştim la ce poze ne putem aştepta până la sfârşit de an, însă aceasta merită un loc de frunte în top. Barack Obama la o masă cu liderii celor mai mari companii IT din SUA (şi din lume bineînţeles).
Libertatea.ro spune: „În mod surprinzător, deşi conduc unele dintre cele mai puternice companii IT din lume, boşii de la IBM şi Microsoft nu au fost invitaţi la masă. Gurile rele susţin că Obama a organizat cina pentru a-şi exprima recunoştinţa faţă de cei care au cotizat cu sume uriaşe la campania lui electorală, iar cele două companii nu s-ar afla printre sponsori.”
Este de mirare atmosfera în care se desfăşoară aceasată întîlnire, o pot compara cu ziua de naştere a bunelului meu: o masă, mâncare (cei drept la bunelu masa e mai plină), băuturi alcoolice (şi alcool bunelu are mai mult), îmbrăcăminte simplă. De fapt, de ce să ne mirăm, sunt şi ei oameni ca şi noi.
Odnoklassniki în limba Română
Mulţi basarabeni sunt care-şi fac studiile sau care pur şi simplu s-au stabilit cu traiul în România. Majoritatea moldovenilor (basarabenilor, cum ne numesc românii) folosesc reţeaua de socializare Odnoklassniki.ru, adică undeva la 500 mii de moldoveni folosesc Odnoklassniki, pe când de Facebook se folosesc doar 150 mii.
Am avut prieteni români curioşi să afle ce reprezintă Odnoklassniki sau care pur şi simplu vroiau să vadă profilul meu, fotografiile, pritenii. Cineva chiar vroia să se registreze pentru a comunica cu basarabeni, însă Odnoklassniki are doar limba rusă şi ucrainească. Există o soluţie pentru această problemă:
Intră în browser şi introdu adresa m.odnoklassniki.ru, aceasta e versiune pentru mobil însă lucrează la fel şi de pe computer. În partea de jos a paginii apăsaţi butonul „сменить язык”, apoi alegeţi limba „moldovenească”. Site va fi în moldovenească (adică pentru ruşi e moldovenească, petnru noi e română) în afară de unele linkuri, sper că cine nu ştie rusa, apăsând pe acele lincuri va înţelege unde a ajuns. Doar că cineva din cei care ştiu limba rusă trebuie să-i înregistreze, că nu există registrare în română.
P.S. În acest articol e explicat cum să te înregistrezi pe Odnoklassniki (link). Totul e tradus în Română aşa că intraţi şi încercaţi.
Ai probleme cu calculatorul?
Măreşte poza, click!
Ai probleme cu calculatorul? Nu-ţi ajung problemele care le ai? Adresează-te la noi, ţi le creăm! Cred că astfel ar suna sloganul complet pentru această publicitate de care am dat azi la staţia Universităţii.
Vă amintiţi de necărturarul care repară calculatoare? De data aceasta e mai straşnic, băieţii deja lucrează în pereche. N-a fost de ajuns că prin această „publicitate”, dacă o putem numi astfel, ei au reuşit să degradeze total în ochii mei, băieţii au reuşit să îmbine seriozitatea (aranjarea textului în pagină destul de reuşită) cu prostia:
1) Lipsesc diacriticile.
Am mai vorbit la această temă, însă mă voi repeta (probabil îmi produce plăcere să conştientizez că am un nivel de inteligenţă mai mare decât la alţi indivizi). Băieţi, recunosc, doar proştii sau persoanele neatente (aceste categorii reprezintă partea majoritară a populaţiei) vor lua în serios ceea ce aţi scris pe coala asta de hârtie A4, însă mai sunt şi ticăloşi ca mine, care vor râde cu lacrimi citind reclama voastră. Chiar credeţi că eu mă voi adresa după ajutor la doi indivizi care nici nu sunt în stare să tapeze o pagină în limba ROMÂNĂ folosind toate literile din alfabetul român, inclusiv cu diacritice. Dacă nu ştiţi cum se face: citiţi!
Gagică ieftină
Mergeam ieri prin Bucureşti, de la staţia de metro Piaţa Muncii spre Stadionul Naţional, eram pentru prima dată în această zonă, simpatic. Căutam Sala de Atletism în care se desfăşura concursul naţional, mă apropiam de oameni în stradă întrebându-i cum ajung spre sală.
Mirarea mea a fost când, trecând pe lîngă doi bărbaţi, unul se apropie de mine şi cu o voce răguşită şi cuvinte bâlbâite încerca ceva să mă întrebe. Mirosul de ţigară, care tulbura atmosfera, nu-mi permitea să mă concetrez la întrebarea individului. I-am zis că nu l-am înţeles însă el nu s-a pierdut, plin de seriozitate îmi repetă aceeaşi întrebare care de data aceasta a sunat un pic mai clar: „Vrei să te f*ţi?”… Sincer să fiu, nu m-am aşteptat la aşa întrebare, deci următoarea mea replică a sunat astfel: „Ce măh?”
Cel de-al doilea individ a înţeles că e complicată treaba şi că prietenul său nu e în stare să-mi transmită mesajul profund ce se conţinea în întrebarea sa, atunci el a scos ţigara din gură şi cu o voce „deşteaptă” îmi zice: „Vreai o gagică frumoasă? Ieftină?”. Eu nu am stat mult să mă gândesc şi, privindu-i cu dispreţ, le-am refuzat, m-am întors şi mi-am urmat drumul.
Băieţi, dacă aţi avut „plăcerea” să vă „cunoaşteţi” cu astfe de gagici, priviţi-le în ochi şi încercaţi să-i citiţi, e pustiu!
P.S. Părerea unui prieten despre acest articol: Ieftin înseamnă necalitativ, ar trebui să fie cu „Buchetul României” de boli. Cel mai sigur e cu iubita!
Inundaţie în cămin 2. Jacuzzi…
Curge apă fierbinte
Am scris ieri seara articolul Inundaţie în cămin în care ultimele cuvinte a mele au fost: „Colea a recunoscut că mai vrea astfel de adrenalină… Vreau şi eu, însă fără astfel de riscuri…”. Deci, s-a împlinit dorinţa prostului.
Supapele rupte
Dimineaţa, ora 9, eu şi Colea ne-am trezit din cauza bătăilor puternice la uşă, erau portiera şi meşterul. A intrat meşterul, a văzut care e problema şi a plecat după o supapă nouă, între timp eu şi Colea am deschis laptop-urile şi stăteam pe net. Meşterul s-a reîntors cu supapa. Spre nenorocirea noastră, el nu a apucat să o repare pe aceasta dar a tras de cealaltă supapă de la apa fierbinte, să vadă dacă e în normă. Din nou am auzit acel zgomot plăcut de cascadă…
Supape noi
Meşterul strigă: băieţi, veniţi vreo unul şi ţineţi să merg în subsol să închid apa. Am fugit eu primul şi ţineam supapa lipită de gaură să nu curgă apă, însă apa fierbinte curgea din toate părţile şi frigea la mâni, totuşi nu am mai avut puteri să ţin supapa şi am aruncat-o, aici Colea (eroul meu) a luat un şervăt şi-l ţinea la gaură, apa nu se oprea însă a îndretat-o să curgă în găleată. Eu fiecare minut schimbam găleata că se umplea, credeam că meşterul e plecat de o veşnicie…
Spre fericirea noastră apa a fost oprită. Din nou am luat cârpa şi găleata, am şters podeaua, iar meşterul a plecat după a doua supapă nouă. Acum meşterul repară ambele supape.
Inundaţie în cămin…
Măreşte poza, click!
Seara, ora 21.20, eu cu Colea (colegul de cameră) ca de obicei stăm cu nasurile în ecranele laptop-urilor, concentraţie la maxim, doar se aude cum vin mesaje pe skype, odnoklassniki şi facebook cât la mine, atât şi la Colea. Liniştea „mortală” a fost întreruptă de sunetul fierului pe podeaua de ţiglă şi un zgomot plăcut de cascadă…
Ambii am tresărit, ne-am ridicat din pat şi privim miraţi cum apa stropeşte toată camera noastră. Eu privesc şi nu pot înţelege ce s-a întâmplat, poate motivul blocării mele mintale a fost oboseala după o noapte petrecută în drum spre Bucureşti, revenit după vacanţă. Toată oboseala în dată mi-a trecut atunci când a fost stropit cu apă rece din cap până-n picioare. Colea a luat supapa (pentru maldaveni: вентиль, крант) ruptă şi încerca să o înşurubeze înapoi. Apropo, merge vorba despre supapa care se află sub chiuvetă şi întrerupe circuitul apei spre robinet (vedeţi pe foto).
Nu ne-a reuşit să o înşurubim la loc, Colea a astupat cu degetul gaura de unde stropea apa iar eu am făcut cel mai important lucru: am ridicat laptop-urile pe dulap să nu să se ude, apoi am fugit la vecine după o galeată. Colea, eroul meu, din toate puterile lupta cu apa. Eu am adus găleata apoi am fugit la portieră să întreb cum puteam stinge apa. Portiera mi-a deschis uşa la subsol, mi-a zis să cobor şi să merg până văd scris numărul camerei mele, acolo închid supapa.
Măreşte poza, click!
Am intrat în subsol, o căldură nemaipomenită, un coridor lung şi îngust înconjurat din toate părţile cu ţeve mari şi fierbinţi, mergeam înainte şi căutam numărul „fericit”, am ajuns! Aici deja mă aştepta o nouă încercare, multe ţeve porneau în toate direcţiile, care fierbinţi, care reci, trebuia să o găsesc doar pe acea unica… Din mai multe încercări mi-a reuşit să închid apa, am ieşit din subsol simţindu-mă erou însă mi-a trecut toată mândria atunci când am văzut inundaţia din cameră. Colea a luat cârpa, găleata şi a început să strângă apa, dar din gaura nenorocită tot mai curgea apă, ce-i drept foarte încet, pentru a dormi în linişte la noapte am hotărât să punem supapa la locul său (chiar dacă nu se ţinea acolo) şi să o lipim până ziua următore, când vine meşterul.
Viaţa la cămin nu constă doar în distracţii, petreceri şi vizita vecinilor atunci când ai primit geanta cu mâncare de acasă. Mai sunt şi momente neplăcute însă care merită a fi trăite. Colea a recunoscut că mai vrea astfel de adrenalină… Vreau şi eu, însă fără astfel de riscuri…
Continuare: Inundaţie în cămin 2. Jacuzzi…
