Articolele autorului: Dmitri Gorobîc
Despre hipsteri sau utilitatea îmbrăcămintei
Anii ’60 aparţin tinerilor hippie care preamăresc dragostea şi libertatea, anii ’70 sunt ai punkerilor care luptă împotriva sistemului, anii ’80 strălucesc în moda glam, anii ’90 sunt anii alternativilor, după 2000 au apărut emo care vroiau să-şi pună capăt zilelor. Suntem în 2013, am putea spune că aceşti ani nu au ce lăsa în istorie dar uite că în stradă au ieşit hipsterii. Au ieşit ei şi mai devreme dar nu chiar în aşa număr.
Urban Dictionary, care este cel mai autorizat dicţionar online al limbajului urban defineşte hipsterii ca o subcultură a unor persoane cu vârsta cuprinsă între 20 şi 30 de ani care cred în gândirea independentă, anticonformism, creativitate, artă şi muzică independentă. Cuvântul derivă din termenul slang „hip”, ce înseamnă „informat despre ultima modă”.
Referitor la îmbrăcăminte, aceştia preferă haine care nu fac parte dintr-o industrie sau vreo marcă celebră, de producţie de masă. În mare parte, ei îşi croiesc singuri hainele sau îşi folosesc imaginaţia, deseori debordantă la această cultură. Produsele handmade predomină, se îmbină stilul vintage cu cel modern, urban, sub unele din următoarele forme: vestă şi pălărie vechi cu adidaşi „ultimul trend” sau blugi „ubercool” cu tunică anii 70 etc.
După discuţii cu mai multe persoane care pretindeau că sunt parte din această mişcare culturală am reuşit să punctez câteva articole vestimentare care predomină în rândurile hipsterilor şi anume la bărbaţi. Trebuie să menţionez că arată bine ceea ce poartă însă eu voi dezbate utilitatea acestora:
Cardigan şi Sacou. Primul îţi crează o imagine de persoană independentă, în al doilea arăţi elegant însă ambele sunt dezgolite la gât. Să ne imaginăm că într-o zi de primăvară merge pe stradă un hipster, suflă vântul rece iar soarele deja încălzeşte. Parcă-i prea cald la subsuori, transpiră aşa că nici deodorantul nu-l mai ajută, dar la piept e rece, aşa că o seară cu gâtul umflat şi cu ceaşca de ceai fierbinte cu miere şi lămâie este asigurată.
Blugi skinny (îngustaţi) şi scurţi. Nu cred că trebuie să explic, sper că aţi văzut persoane cu blugi îngustaţi şi strâmţi că le strânge icrele şi atât de scurţi că ciorapii se termină dar blugii nu încep. Sau aţi văzut sigur persoane în şorţi şi pantofi ori bocanci. Adică lasă să fie rece că suflă fântul sub haine, dar la picioare transpiraţi trebuie să fim obligatoriu?!
Cămaşă cu nasturele de la gât încheiat. E vară sau iarnă, cald sau frig, război sau pace, indiferent de situaţie la un adevărat hipster nasturele de la gât trebuie să fie încheiat, acest mic detaliu crează o iluzie de îngrijire, însă atunci când miroşi neplăcut la picioare şi la subsuori, nasturele nu mai contează. Există şi hipsteri mai înstăriţi care ascund acel nasture sub papion.
Papionul. Probabil cel mai controversat articol vestimentar. Acesta trebuie purtat dacă vrei să arăţi mai oficial însă hipsterii un detaliu al eleganţei l-au transformat într-un element uzual care poate fi purtat cu orice cămaşă, cu orice cardigan ori sacou, indiferent dacă eşti în blugi sau şorţi, porţi tu pantofi, bocanci, sandale sau adidaşi. Chiar dacă papionul stă bine, utilitate el nu aduce.
Bretele. Acestea se mai vând împreună cu papion. Bretelele sunt considerate drept accesoriu vestimentar. De fapt partea practică ar fi să susţină blugii ca să nu cadă, însă de ce am purta bretele dacă putem folosi o curea?!
Încălţăminte cu şireturi. Îmi amintesc că de mic copil preferam încălţăminte fără şireturi deoarece nu iubeam să mă aplec de fiecare dată, să leg, să dezleg, să se dezlege când merg pe stradă şi să le calc, etc. M-am descurcat o jumătate bună din viaţă fără şireturi şi parcă nu m-au displăcut fetele, nici n-am devenit mai antipatic pentru părinţi, rude şi prieteni, atunci de ce aş pierde câte 1 minut pe zi pentru a lega şi dezlega dacă acest timp pot să-l folosesc pentru lucruri mult mai utile. După nişte calcule simple primim 6 ore pe an, sau 12 zile timp de 50 de ani, e ceva!
În concluzie: hipsterii duc un mod de viaţă foarte incomod. Dacă să mai amintim şi coafura care fură din timp pentru aranjare zi de zi (domnişoarele cunosc problema) atunci putem spune că hipsterii tind să fie independenţi, conform noţiunii, dar sunt prea dependenţi de acele detalii care i-ar deosebi de restul lumii.
Şi la final o definiţie, a unui blogger, care mi-a plăcut cel mai mult: Să te imbraci „hipster” înseamnă să dezgropi tot ce e mai rău în moda ultimilor 20 de ani.
Rezervaţia de zimbri Haţeg – Slivuţ
Ştiaţi că: Deşi multă lume crede că zimbrul este acelaşi animal cu bourul, de pe stema istorică a regiunii Moldovei şi de pe steagul Republicii Moldova, această afirmaţie este una falsă. Bourul este o specie de bovine, dispărută în secolul al XVII-lea.
La fel de curios este faptul că ultimul zimbru din Moldova a fost ucis în 1762, iar din Transilvania în 1790, astfel zimbrul a dispărut din actualul spaţiu Românesc şi nu au mai existat timp de 150 de ani. Abia în 1958 specia a fost reintrodusă în România, după ce doi zimbri au fost aduşi din Polonia în pădurea Slivuţ de lângă oraşul Haţeg, judeţul Hunedoara. Despre această rezervaţie voi povesti în continuare.
În anul 2012 în România populaţia zimbrilor a ajuns la aproape 100 de exemplare care trăiesc în rezervaţii, în grădini zoologice sau în libertate, fiecare exemplar însă este supravegheat deoarece această specie este în pericol. Chiar dacă rezervaţia Haţeg – Slivuţ nu deţine cel mai mare număr de zimbri, aceasta este ce mai „bătrână” rezervaţie unde a călcat noua generaţie de zimbri români. Acum în zimbrărie trăiesc 2 masculi, 4 femele şi 4 pui, în total 10 zimbri.
Câteva motive de ce ar trebui sau aţi putea să vizitaţi această rezervaţie:
1. Zimbrul este cel mai greu animal de pe uscat din Europa şi foarte puternic. Inima se bate mai repede atunci când auzi răsuflarea mascului care stă după un gard fraged pe care el l-ar da jos, dacă ar şti că poate :).
2. Acest animal este o parte din istoria României, eşti tu Român sau turist străin, ca să simţi România, trebuie să-i simţi istoria.
3. Rezervaţia are o amplasare geografică bună. Dacă vrei să vizitezi mai multe destinaţii turistice, poţi începe de la Târgul Jiu, unde sunt Coloana Fără Sfârşit, Poarta Sărutului şi Masa Tăcerii de Constantin Brâncuşi, apoi trecând de Parcul Naţional Defileul Jiului, ajungi şi la Rezervaţia de zimbri Haţeg – Slivuţ iar călătoria poate continua cu Castelul Corvinilor şi la sfârşit Cetatea Deva.
4. Pentru a ajunge în rezervaţie trebuie de parcurs un drum cu lungimea de 3 km prin pădure, drum îngust dar renovat. Se trece cu automobilul lejer însă recomand o viteză cât mai mică pentru a admira peisajul.
Dacă nu te-am convins să vizitezi această zimbrărie – nu are rost să mergi. Ca să simţi frumuseţea acestui loc trebuie să vrei, dar dacă nu vrei, nu te poate impune nimeni. Vă mulţumesc pentru lecturare şi ne vedem la Haţeg.
Rebranding pentru satul Varniţa
Compania „Student Travel” cu ajutorul agenţiei de publicitate Piko au realizat o serie de imagini cu titlul „America e mai aproape decât crezi”. Campanie de promovare a serviciilor de Word and Travel în SUA. Astfel oraşul Cricova s-a potrivit foarte bine pe wordmark-ul companiei Coca Cola, Şoldăneşti în loc de Snickers, etc. Toate acestea le puteţi vedea pe net (apăsând aici de ex.)
Design-erii de la Piko au uitat să bage undeva şi Varniţa, un sat al doilea după capitală cu oameni talentaţi şi nici macar nu l-au luat în seamă. Dar ştiu eu de ce Varniţa nu figurează în albumul lor, pentru că Varniţenii nu-şi părăsesc patria pentru un „Vis American”. Totuţi ca să nu-i supărăm pe Varniţeni am făcut eu un mic rebranding pentru Yahoo şi Wikipedia şi cred că mi-a ieşit la fel de bine ca şi design-erilor de la studiou de publicitate:
Seminarii în Sinaia pentru studenţii din economie şi administraţie
Universitatea din Bucureşti a organizat la Sinaia, în perioada 25-27 noiembrie 2012, o nouă serie de evenimente adresate studenţilor, evenimente derulate în cadrul proiectului „Măsuri active pentru susţinerea inserţiei pe piaţa muncii a studenţilor de la profilurile ştiinţe economice şi administrative”, cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013, la care am participat şi eu.
De mic copil mă implicam în diverse proiecte, îmi asumam responsabilităţi, participam şi desfăşuram, vorbeam şi ascultam, citeam şi aplicam… În anii de facultate mi-am păstrat flacăra aprinsă datorită „scânteilor” oportune. Universitatea la fel a venit cu propria „scânteie”: o serie de seminarii pentru studenţii care-şi caută sau îşi vor căuta un loc de muncă.
Sunt cetăţean român aşa că fac parte din grupul ţintă al proiectului, excelent, urmează să scriu o scrisoare de intenţie, să-mi actualizez CV-ul, copii după nişte acte (tot felul de formalităţi) şi să aplic. Un eveniment de aşa amploare în Bucureşti? Banal! În Sinaia? Ceva nou! Aşa că primul tren „regio” din ziua de 25 noiembrie şi am ajuns la Hotelul Palace. După mine au venit şi ceilalţi participanţi.
Ce m-a motivat pe mine să particip la acest proiect: cazarea la hotel, masa gratuită şi distracţie seara? Şi asta tot! Dar totuşi am venit pentru informaţii, experienţă şi socializare, traversând aproape 700 km într-o noapte(Bender – Chişinău – Bucureşti – Sinaia). La eveniment au participat şi colegi de-ai mei, alături de care, cot la cot, suportăm cursurile plictisitoare şi savurăm cursurile interesante ultimii 3 ani, totuşi am încercat să socializez şi cu celelalte persoane. Alături de noile cunoştinţe am participat la concursul organizat de către Marian Crăciun, am realizat un proiect şi am câştigat bineînţeles. Chiar îmi pare bine că am fost ales manager de echipă (chiar dacă nu cunoşteam nici o persoană din echipă), am fost cei mai organizaţi şi toate activităţile s-au votat în mod democratic. Apropo, echipa noastră se numea „Pokemonii” iar metoda de alegere a numelui aş numi-o „democraţie spontană”.
Datorită acestui eveniment am aflat că am un nivel organizaţional şi decizional bun, în urma efectuării mai multor teste. Din altă parte, cum s-ar uita studenţii altor facultăţi văzând cum decanul facultăţii comunică cu studenţii săi, degajat, pe fotoliu, la o pauză de cafea?!
Frumoasă experienţă şi frumoase amintiri. Am avut parte de informaţie utilă şi de puţină distracţie în mijloc de semestru. Mulţumesc organizatorii proiectului, invitaţii, participanţii şi Uniunea Europeană pentru fondurile nerambursabile.
Discriminare rasială în universităţile din România
Un copil afro-american bea de la o cişmea rezervată negrilor, pe gazonul Tribunalului din Carolina de Nord, anul 1938. Sursa: wikipedia.org
Am ajuns în secolul XXI şi tot ne ciocnim cu probleme rasiale. În România, după Revoluția din 1989, au fost adoptate o serie de legi care să apere interesele minorităţilor împotriva discriminării, aceste legi pot fi uşor găsite pe internet.
În luna octombrie toate universităţile din România încep anul universitar, studenţii din toată ţara şi din străinătate vin să primească un loc în cămin. Am fost la Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti, să ajut o fată din Republica Moldova cu înregistrarea la facultate şi cu cazarea. Bineînţeles că fără peripeţii şi „vîpendreoj” din partea universităţii nu s-a putut. Dacă eşti student străin trebuie să vii din timp să te înregistrezi la facultate pentru că dacă vii în „termen legal” poţi să nu mai ai loc. Coada mare de la uşa căminului la fel era doar pentru români iar cazul excepţional cu studentul străin trebuia să fie analizat la sfârşit, adică peste 5 ore şi dacă mai rămân locuri. Nu aici se ascunde discriminarea care m-a mirat, Românii şi Moldovenii totuşi sunt de aceeaşi rasă, europoidă.
Pentru probleme mai delicate studenţii se adresau la „şăful” căminelor, străinii tot acolo. Coada mare, în faţa noastră un băiat de rasă neagră care vroia să ceară şi el cămin, şi când l-a ajuns rândul, „măria sa” (adică şăfu) a spus:
– Tu eşti unicul student „străin” (se referea doar la negri, pentru că alături era fata din Moldova pe care n-a luat-o în calcul), nu-ţi dau cămin, doar dacă va mai veni cineva „ca tine”.
Cam asta a fost. Dacă omul are mai multă melanină în piele (pigmentul de care depinde culoarea pielii) înseamnă că trebuie să trăiască în cameră doar cu „de-ai săi” pentru că românilor le este frică ca nu cumva noaptea să-l vadă deasupra patului.
Infokiosk Bucureşti – Sistem Interactiv Teritorial de asigurare cu internet
Oraşul Bucureşti este destul de mare după suprafaţă şi are câteva destinaţii turistice, transport mult, locurile de vizitat sunt amplasate departe unul de altul aşa că turistul singur nu se discurcă. Primăria Municipiului Bucureşti, în cele mai mari pieţe din oraş a amplasat câte un Infokiosk pe care ei de fapt le numesc: Sistem Interactiv Teritorial de Informare a Cetăţenilor. Acest Infokiosk are un program cu harta Bucureştiului, transportul public, locuri de agrement, parcuri, biblioteci etc.
Uneori când treceam pe lângă Infokiosk şi apăsam pe butoane el nu mergea, era blocat (ca şi tot în ţara asta) iar într-o zi de vară am spus că încerc să descoper tainele acestuia. Jertva mea a fost infokiosk-ul de lână Arcul de Triumf, după mai multe combinaţii standarte de la Windows am reuşit să deschid browser-ul şi să mă bag pe internet. Ce am apăsat:
Ctrl + L – http :// facebook.com (sau un alt site) – Enter – Profit!
Acum între noi (nu spune-ţi la nime), de pe acest Infokiosk puteţi accesa şi site-uri cu conţinut indecent. Pentru puritatea experimentului şi pentru a demonstra autorităţilor Române că sistemul lor are lacune am deschis unul dintre aceste site-uri şi am dat Play la video.
Am avut grijă ca niciun trecător să nu vadă ce apare pe ecran şi înainte să plec am închis paginile de internet deschise şi am deschis acel soft de informare apăsând Ctrl + H.
Întrebarea zilei: dacă cineva lăsa deschis un film pornografic şi trecea vreun grup de copii? Cine rămâne de vină? Trecătorul care a încercat să demonstreze autorităţilor că sistemul lor nu este perfect sau Primăria care nu a prevenit această situaţie?!
P.S. Am demonstrat că după ce accesezi internetul sau cel puţin culegi combinaţii care te scot din programul presetat, acesta nu va mai funcţiona până nu va fi restartat Windowsul. Aşa cum fiecare zi când accesam Infokiosk-ul, el nu mai funcţiona, am demonstrat că nu doar eu fac expermiente de acest gen.
Interziceţi minorilor să iasă la manifestaţii!
Am scris mai devreme o postare cu titlul „De ce un necărturar pleacă la Marşul Unirii?” unde am criticat foarte rece un blogger, dar l-am criticat constructiv. Am hotărât să-l găsesc şi să-i arăt articolul şi să-mi mai cer o dată scuze că mi-am permis aşa să scriu despre el, sperând că nu l-am umilit. Am găsit blogurile acestuia, am găsit chiar şi numărul de telefon, am intrat pe profilurile de pe reţelile de socializare şi am fost uimit de ce am văzut: un copil de 15 ani (apasă pe imagine).
Acum stau şi mă gândesc că toată critica mea a fost doar o aberaţie, că băteam în perete deoarece nu consider că merită să explici unui copil, care încă nu a învăţat la şcoală toate regulile din limba română, despre ortografie. Am lăsat totuşi postarea, ca pe viitor, când va atinge majoratul, să intre şi să-şi vadă greşelile, sper că atunci va râde când va citi.
Alt ceva m-a deranjat foarte mult, de ce acest copil scrie aşa lucruri urâte despre un alt popor dacă el are 15 ani şi nici istoria n-a învăţat-o cum se cade la şcoală, şi unde se uită părinţii acestuia? De ce părinţii îi permit să scrie pe internet expresii de acest gen: (pedo)Ruşii; pe(d)ovarăşi; cioban alcoolic sau unui degradat mintal; comuiştii cu 1000 de retardaţi plătiţi ş.a.m.d. Intru pe profilul acestuia şi văd că are de toate, călătoreşte şi se odihneşte prin diferite ţări, se implică în proiecte, părinţii îi dau tot de ce-ar avea nevoie un copil, de ce lui i-ar trebui să se implice în activităţi extrimiste?! Chiar aşa de tare îl deranjează faptul că suntem un stat independent?! L-ar deranja procesul de perfectare a vizei pentru ca să meargă în Bulgaria la „Rusalka”?! Sau părinţii lui sunt nemulţumiţi de situaţia din ţară şi îşi folosesc odrasla pentru a-şi potoli stresul?!
Un copil de 15 ani a fost folosit, exploatat, trimis prin Chişinău să lipească abţibilduri cu „invitaţie” la marşul unirii. Copilul clar că a acceptat propunerea, el şi pe facebook a scris că i-a părut „interesantă” această activitate, pentru că la vârsta asta el se simte important, solicitat, folositor pentru societate.
Am o propunere, hai să nu permitem minorilor să participe la manifestaţii. Atâta timp cât minorul sub 18 ani nu are dreptul la vot, consider că nici la manifestaţii/mitinguri nu trebuie să participe, pentru că e acelaşi lucru: personalitatea îşi arată poziţia socială, iar el, copil fiind, nu trebuie să aibă aşa poziţie, el trebuie să se joace cu maşinelile şi să privească „The Lion King”. Părinţii care-şi lasă copiii singuri să meargă la aşa evenimente trebuie pedepsiţi, poate atunci vom prinde la minte. Cunosc mai multe persoane minore care au intenţia de a participa la Marşul Unirii, din propria iniţiativă şi fără acordul părinţilor.
Părinţi, aveţi grijă de copiii voştri! Copii, este periculos, dacă aruncă „opoziţionarii” cu ceva în toţi zece mii câţi sunteţi, poate să nimerească în tine, şi cine va purta răspunderea pentru tine când tu mergeai singur pe străzile capitalei în mijlocul mitingului?!
De ce un necărturar pleacă la Marşul Unirii?
Am primit azi de la o persoană un link spre articolul „De ce plec eu la Marşul Unirii?” (mai jos am publicat şi conţinutul acestuia), articol postat pe blogul Tinăr.EU (Update 2015: Site-ul nu mai este disponibil), acolo sunt mai mulţi autori care susţin că întreţin „Blogul unei noi generaţii”. Pentru început: eu nu am nimic împotriva acelui blog şi eu nu am absolut nimic împotriva Marşului Unirii, eu şi singur am participat la Hora Unirii din Bucureşti şi am fost fugăriţi de Jandarmerie, am participat şi la activităţi organizate tot de Acţiunea 2012. Mesajul meu se adresează doar autorului acelei postări, adică lui Adrian Pleşca (eu nu ştiu cine e acesta, să mă scuze dacă sunt rău, dar asta-i realitatea).
Adrian e pentru unirea Republicii Moldova cu România, e împotriva Ruşilor, care sunt şi ei oameni, şi are o poziţie agresivă. Agresivitatea e un lucru rău dar acum articolul meu cred că e la fel de agresiv, aşa că vom accepta de data asta agresivitatea (scuzaţi că am repetat de 4 ori cuvântul agresivitate, de 5). Adrian a încercat să scrie articolul folosind doar limba Română, adică pur Română, cu „” peste tot, ca să demonstreze tuturor că întradevăr e pentru unire (ce a băgat în ghilimele sau cu litere ruseşti e doar sarcasm). Sărmanul om, nu ştia el că în limba Română nu există cuvântul „sânt”. Să explic: în Republica Moldova litera „” există doar în cuvântul România, în rest peste tot se scrie „Δ, în acest caz va fi corect „sînt”, atunci când în ţara din dreapta Prutului corect va fi „sunt”. Mă voi repeta: cuvântul „sânt” n-a existat niciodată.
A fost folosit în contextul: „Vreau să-mi apăr ţara mea de opinii şi acţiuni staliniste ce sânt activ promovate de câţiva pe(d)ovarăşi.”
Altă gafă, cuvântul „mental” folosit în contextul „…vocabularului unui cioban alcoolic sau unui degradat mental.” (evident că despre ruşi se spune). Stimate Adrian, vocabularul tău lasă de dorit, scuze dacă te jignesc, dar mă repet: eu doar fac constatare de fapt, nu inventez. Dacă vei consulta dicţionarul vei vedea că cuvântul pe care ai vrut să-l foloseşti provine de la substantivul „minte” şi se scrie de fapt „mintal” iar cuvântul scris de tine e în limba Franceză, citat din Dexonline:
Nu ştiu Moldovenii să pună cratimile între cuvinte
Să mă bată grindina pe cap dacă nu sunt moldovenii noştri necărturari. Recunosc că limba română e destul de complicată cu toate diacriticile şi cratimile, pe reţelile de socializare mulţi se înţeleg şi fără ele, scriu fraze de genul „mam dus la mgazin si miam cuparat o marojna tare buna cu capsuna”. Alţii o fac pe deşteptul, când vor să demonstreze altora că sunt deştepţi iar lumea-i proastă şi iată ce iese din asta:
Primul individ a încercat să vină cu argumente la cuvintele lui Vlad Filat. Merge vorba despre un articol unde se spunea că prim ministrul Vlad Filat vrea ca elevii şi studenţii care au beneficiat de bursă în România să fie obligaţi să se întoarcă să muncească în ţară. Individul cu replica sa a încercat să reinventeze limba română, culmea, că 2 fraţi/verişori de-ai lui (că au acelaşi nume de familie) l-au susţinut, şi ei la rândul lor adăugând reguli noi în limba proaspăt concepută (a se vedea capodopera lui Radu Marusic). Nu-i suficient că nu ştiu cum se scrie verbul „a lua” la imperativ (tu ia; voi luaţi) şi bagă cratime unde nu trebuie, ei nici nu-şi dau seama că „obligă-i” se scrie prin cratimă, dar şi se mai contrazic unul pe altul şi îşi permit să mă jignească, neam de homo sapiens. (Apăsaţi poza ca să citiţi textul)
Urmează ceva mai dulce. Acesta nu m-a supărat pe mine cu nimic, dar totuşi merită menţionat, cel puţin din motiv că nu a învăţat acelaşi verb „a lua”, şi încă câteva reguli ale limbii noastre mioritice. De ce e dulce? Pentru că e reprezentat al unei companii, care scrie pe forumul de pe torrnets ca să convingă studenţii admişi la universităţile din România să-şi facă asigurare medicală anume la compania lui şi nu în altă parte. Bine frate, dacă eşti reprezentant al companiei, scrie adecvat, ca un reprezentant al companiei, ca să simt că firma voastră nu e o tarabă de la colţ, sau la voi toate actele oficiale sunt cu smile-uri în mijlocul fiecărei propoziţii? Dar semne de punctuaţie? Nu, n-ai auzit?
Fraţilor, vă rog, nu vă umflaţi în pene, fiţi mai simpli şi lumea se va trage spre voi! Învăţaţi limba Română, şi Rusa, şi Engleza, pe toate învăţaţi-le că toate-s bune, numai pe fiecare folosiţi-o corect.
Succes în România 2012 – 2013
Scopul proiectului Succes în România este de a ajuta studenţii de origine română, născuţi în afara ţării şi veniţi la studii în România, cu vârste cuprinse între 18-25 de ani, în procesul de integrare socio-culturală şi profesională în societatea românească.
Studenţi născuţi în ţări precum : Republica Moldova, Ucraina, Bulgaria, Ungaria, Macedonia, Albania, Serbia si Grecia şi altele, pot participa la acest proiect.
Ediţia 2012-2013 va aduna laolaltă 30 de studenţi dornici să-şi proiecteze orizonturile către Succes, ghidaţi de cei 30 mentori, care sunt români din diasporă, stabiliţi în România de mulţi ani şi care au reuşit să se adapteze la o experienţă total nouă de viaţă. Urmând principiul „Pay it forward”, au conştientizat ajutorul primit la momentul integrării în societatea românească şi acum doresc să împărtăşească şi celorlalţi din experienţa lor de viaţă şi profesională şi se vor implica în mod voluntar în acest proiect.
CĂUTĂM tineri activi şi dornici să se implice în viaţa societăţii din care face parte sau din care provin : cetăţenia activă este un element cheie al proiectului nostru.
