Articolele autorului: Dmitri Gorobîc
Beciurile din Cricova
Cricova, localitate de lângă capitala ţărişoarei noastre, cunoscută datorită beciurilor sale subterane. Se extrăgea de acolo piatră din care au fost construite majoritatea oraşelor din apropiere, nu în zadar Chişinăului i se spune „oraşul alb”, doar e construit din piatră de la Cricova.
La intrare în beciurile subterane de obicei se mai trag în poze nuntaşii, mai bagă un gât de spumant pentru sănătatea mirilor, numai că noi nu am prins pe nimeni în culmea ritualului, e luni şi toţi dorm pe la casele lor cu o apă plată sub pernă.
Gluma-i glumă dar echipa noastră a venit să Redescopere Moldova aşa că să vă spun şi două cuvinte despre ce-am văzut pe acolo (nu vă spun mai multe că găsiţi pe net). Cine n-a fost pe aici să ştie că în beci se intră cu maşina sau dacă e un grup mare atunci aveţi la dispoziţie un trenuţ. În beciuri e frig, noroc dacă vii iarna, că ai haine cu tine, dar dacă vii vara, bagă în maşină şi un hanurac.
Au acolo la Cricova şi nişte săli frumoase sunt, stilizate, individualizate: Casa Mare, Sala Marină, Sala Vânătorului şi Sala Principală (căutăm pe Google imagini şi ne bucurăm). Cineva m-ar întreba de ce scriu despre săli dacă contează şampania?! Păi de ce să scriu desper şampanie dacă şi aşa-i clar că ea acolo este, foarte multă. Sunt exemplare din toată lumea, mai este o sticlă din Israel care e mai bătrână decât statul lor.
Redescoperă Moldova
Eu ştiu că tu acum priveşti cu 2 ochi spre o lume dreptunghiulară, dacă întorci capul spre stânga – vezi un perete, capul spre dreapta – alt perete, norocul tău dacă cineva, cândva, a tăiat în acel perete o fereastră, că numai aşa mai vezi lumea reală. Dacă tu categoric nu vrei să ieşi din casă ca să mai tragi o gură de oxigen amestecat cu alte gaze şi particule solide (sau ce mai este pe acolo), atunci hai facem aşa:
Eu voi călători prin toată ţara (Republica Moldova desigur) şi voi publica zilnic pe blog articole despre locaţiile vizitate şi despre spinul din degetul mic de la piciorul stâng care-l voi câştiga când voi alerga de la o şireadă de gânsaci undeva prin Burlăneşti (mda, aberez).
Tu vei citi aceste articole, vei admira pozele făcute de mine şi publicate pe blog şi pe Facebook, vei inspira un gât de prospeţime a meleagurilor postsovietice Eminesciene. Plus la toate vei mai avea grijă şi de alţi prieteni virtuali (de fapt ei sunt reali însă hai să nu traumăm cerebelul şi să credem mai departe că ei există doar pe pagina de Friends în făisbuk). Articolele mele despre Moldova au destule guri de văzduh proaspăt că ajunge pentru toţi. Eu sunt convins că pe blogul meu nu calcă nici un deget de egoist aşa că să fii bun şi să apeşi Like, Share, +1, Tweet sau dacă mai găseşti butoane, apasă că nu exploadează.
Interpretarea de mai sus era pentru a-ţi capta atenţia, dacă citeşti aceste rânduri înseamnă că mi-a reuşit. Am făcut-o pentru că acum am nevoie de tine cel mai mult, scumpul meu cititor. Eu m-am băgat în proiectul Redescoperă Moldova aşa că de luni (20 august 2012), alături de încă trei coechipieri (Victoria Ungureanu, Geo Lupaşcu şi Dumitru Gudumac) vom călători prin toată ţara pentru a redescoperi tot ce cândva a fost descoperit însă a fost uitat. Vom fi 5 echipe a câte 4 persoane şi călătoria noastră va fi sub formă de concurs. Toţi suntem bloggeri şi toţi vom scrie despre cele trăite iar punctele le vom strânge din Like-urile de la articole şi de la pozele de pe Facebook.
O săptămână voi petrece nopţile în sac de dormit şi pe la tabere de copii, voi spăla dinţii cu apă din Nistru şi voi mânca şopârle coapte. Norocul nostru că vom călători cu un Peugeot Partner şi vom avea mereu internet la îndemână, acestea oferite de către partenerii proiectului.
Cum să-ţi strângi dosarul pentru VIZĂ Românească
Hai să vă explic cum putem strânge toate actele ca să mergem liniştiţi la consulat să ne facem Viză pentru România. Ca să facem totul repede, preferabil într-o singură zi, vom strânge actele la Chişinău. Acest articol e pentru studenţi admişi la studii în România, elevi şi însoţitorii acestora însă e la fel de folositor şi pentru cine a intrat aici căutând în Google despre viză aşa că citiţi. Întâi găsiţi aici şi notaţi pe foaie lista cu actele de care aveţi nevoie. Faceţi asta de cu seară, pentru ca de dimineaţă să fiţi gata.
Pentru început vă rog să citiţi articolul până la capăt şi în comentarii să fie nu întrebări ci doar mulţumiri! La sfârşit de articol sunt răspunsurile la cele mai frecvente întrebări, am scris şi nişte sfaturi pentru cei admişi dar vă spun asta acum pentru că mulţi nu rabdă şi închid pagina ori se duc la comentarii şi dau întrebări anapoda.
Acum nu mai e nevoie să te trezeşti cu noaptea-n cap ca să mergi la capitală să-ţi faci cazier judiciar, acesta poate fi făcut online, doar că trebuie să mergi la Comisariatul raional de poliţie să-l iai, dar şi durează 10 zile. Cine stă la ţară şi nu are drum spre centrul raional, sau pur şi simplu nu are chef să meargă acolo, poate să-şi ridice cazierul de la Chişinău, oricum va trebui să meargă în capitală pentru perfectarea celorlalte acte. Dacă vrei să-l faci într-o zi, vei achita 60 de lei, plata o faci din timp la orice aparat QIWI sau Banca de Economii ori Victoriabank (mai multe detalii pe site-ul oficial). Cazierul de urgenţă trebuie să-l ridici exclusiv din Chişinău, aşa că hai să mergem la capitală: ne trezim mai devreme şi ne deplasăm spre Chişinău cu orice transport. Să fim acolo mai devreme ca să le reuşim pe toate.
Câteva sfaturi pentru cei ce se pornesc în Chişinău să-şi facă actele: nu vă porniţi singuri, luaţi cu voi vreun prieten care tot vine la studii în România, minorii să-şi ia ambii părinţi sau cel puţin un părinte (care va însoţi minorul până la instituţia de învăţământ din România); să aveţi bani cu voi şi să aveţi toate actele.
Hai să ne plimbăm prin Varniţa
Hai să ne plimbăm prin Varniţa! Nu vă supăraţi dacă eu azi voi fi ghid? Totuşi m-am născut aici, copilăria mi-am petrecut-o pe străzile acestui sat şi mai ştiu câte ceva despre el. La început trebuie să spun că Varniţa, chiar dacă oficial e un sat, totuşi multe oficialităţi, artişti care mai vin să cânte pe aici sau simpli vizitători îl numesc oraş. E clar de ce, satul e frumos, curat, amenajat, lume multă, unde nu întorci capul vezi blocuri. Apropo, despre blocuri, noi avem doar două clădiri cu cinci etaje care se află în centrul satului, dacă mai vedeţi construcţii înalte să ştiţi că acolo se începe oraşul Bender (sau Tiraspol).
Dacă am amintit despre aceste oraşe, hai să spun cu cine suntem vecini: la nord e satul Gura Bîcului, de fapt până la Gura Bîcului mai e un cartier al oraşului Bender, cartierul Severnîi (Nordic s-ar traduce), el este izolat de oraş şi de Transnistria, cartierul e ca un punct pe teritoriul Moldovei. Oraşul Bender se află la sud de sat, în apropiere cu Varniţa se află Cetatea Bender până la care putem ajunge şi pe jos, în partea de est e râul Nistru, peste râu e satul Parcani, după el se vede Tiraspolul. Ca să vă închipuiţi distanţa până la Tiraspol vă spun că din Varniţa se vede terenul de fotbal „Sheriff”. Puteţi analiza harta pentru a înţelege mai bine poziţionarea stranie şi unicală a satului nostru.
Apropo, Varniţa e un sat din raionul Anenii Noi însă asta nu-i atât de important deoarece fiecare varniţan, ca reper, va spune că e din Varniţa sau „în apropierea oraşului Bender (Tighina)” sau pentru cei din tundră: „lângă Tiraspol”.
Acum băgăm acceleraţie la picioruşe şi haideţi să vedem satul. Vom începe cu centrul satului, iar aici cum să treci pe lângă şi să nu admiri Primăria. Ea arată ca o cetate, cu 3 niveluri, renovată şi noaptea iluminată (ca la capitalişti). Tot acolo e şi Centrul de Cultură şi Tineret, acolo de sărbători toţi se adună la horă. Lângă Primărie e un mic parc, îngrijit, unde se află Memorialul eroilor căzuţi în războiul din anul 1992 pe platoul Varniţa – Tighina. Seara tineretul se distrează în centrul satului, nuntaşii şi cei veniţi în vizită se trag în poze la memorial, viaţă!
Traseu turistic prin oraşul Bender
Situat pe malul drept al râului Nistru, Bender este un oraş aflat sub jurisdicţia Tiraspolului, adică face parte din autoproclamata Republică Moldovenească Nistreană. Oraşul este frumos, îngrijit şi are mult mai multe locuri de vizitat decât orice altă localitate din Moldova şi asta în ciuda faptului că se află în zonă de conflict. Mulţi cred că Bender e un oraş cu câteva zeci de blocuri de cinci sau nouă etaje înconjurat de miliţie transistreană, dar nu-i chiar aşa. Acum vă invit să parcurgem un traseu turistic, inventat de mine, prin oraşul Bender (Tighina).
Vom începe cu Cetatea Bender care se află chiar pe malul Nistrului. Nu se numeşte Tighina, cum vor unii să creadă, este construită de Turci aşa că denumirea adevărată este Bender. Potenţialul cetăţii este imens, autorităţile au început lucrările de restaurare (care eu cred că sunt exagerate) şi vor să atragă cât mai mulţi turişti. În cetate nu ai nimic de făcut, decât să te uiţi la zidurile înalte ale cetăţii şi să faci poze. Este şi un muzeu pe teritoriu în care găseşti diferite obiecte, arme şi documente oficiale de pe timpuri, tot în muzeu este miniatura cetăţii.
Autorităţile locale au înconjurat cetatea cu busturile personalităţilor militare ruseşti. A. V. Suvorov este una dintre cele mai importante personalităţi în istoria Transnistriei, bustul lui este amplasat în Cetatea Bender, pe care el a asediat-o. Nu atât de important pentru istoria cetăţii, dar foarte cunoscut în rândurile oamenilor (datorită poveştilor) este Baron Münchhausen. În 1738 el s-a alăturat armatei ruse imperiale în funcţie de aghiotant la Prince Anton Ulrich. Pe data de 26 iunie armata rusă în număr de 55 de mii de ostaşi s-a apropiat de Nistru, mai la nord de Cetatea Bender, dar garnizoana turcească de 60 de mii de ostaşi nu le-a permis să traverseze râul. Până în august, armata a circulat de-a lungul Nistrului încercând să traverseze râul, în acelaşi timp, a participat la numeroase bătălii cu cavaleria turco-tătară care trecea Nistrul. Baronul Münchhausen în componenţa regimentului Princelui Ulrich, în data de 14 august 1738 a arătat curaj în lupta sângeroasă cu turcii în apropierea râului Beloch (Rîbniţa). La sfârşitul lunii august armata a fost nevoită să se retragă la Bug din cauza epidemiei. Această călătorie la Bender, a servit drept inspiraţie pentru povestirea „călătorie peste cetate pe o ghiulea de tun”.
Metode de programare pentru transcrierea actelor de stare civilă
Nebunie totală, înainte nu puteai să obţii cetăţenia Română iar acum, după ce ai obţinut-o deja nu poţi să-ţi faci un certificat de naştere sau căsătorie. Acum programările se fac pentru anul 2014, iar atunci când vii să depui actele ei o să te întrebe „De ce nu ai venit în termenul legal de 6 luni?”. La starea civilă spun că programările se fac doar Online şi/sau pe telefon. La telefon nu răspunde nimeni, formularul de pe site dă eroare, am încercat de mai multe ori să mă programez folosind adresa de Email de pe serverul Gmail.com însă nu am primit nici un răspuns, nici în Junk şi nici în Spam nu a venit scrisoarea; cu aceeaşi problemă s-au întâlnit posesorii adreselor de pe serverul Mail.ru, noroc că există Yahoo.com, cu ajutorul lui am reuşit să rezolv problema.
Am scris la starea civilă o plângere, precum că nu sunt mulţumit cu ce se întâmplă. I-am ameninţat în mod frumos aşa că ei nu au rezistat şi mi-au răspuns. Iată şi conţinutul mesajului meu:
De câţi bani ai nevoie ca să conectezi liceul la internet?
Aţi citit ştirea „Liceul din satul Sălcuţa, raionul Căuşeni, asigurat cu reţea Wi-Fi”? Mi-am făcut un cucui pe frunte de la mega facepalm-urile în urma lecturării acestui articol. Hai să analizăm acest articol pentru a înţelege de ce aşa ceva este posibil doar în ţara de minuni.
„Cu susţinerea MTIC şi a ÎS „Poşta Moldovei”. Corect am înţeles, legătura dintre liceu şi MTIC a fost asigurată de către Poşta Moldovei”, pe telefon e scump? De ce era nevoie de această susţinere? Cu ce Ministerul Tehnologiei, Informaţiei şi Comunicaţiilor a putut să ajute liceul „Meşterul Manole” din satul Sălcuţa, r-ul Căuşeni, cu cei 4000 de lei?
Costul proiectului este de peste 4000 de lei. Ce puteai să faci cu aceşti bani? De ce era nevoie anume de reţea fără fir? Un Router Wi-Fi pentru a crea reţeaua costă până la 700 lei, un Wi-Fi adaptor costă în jur de 200 lei, iar pentru 13 computere vom cheltui peste 2600 lei, adunăm şi conectarea la internet şi ajungem la o sumă sub 4000 de lei, însă apropiată, pentru a face economie de bani la urma urmei puteau să cumpere la fiecare dintre cele 13 computere câte un USB modem de a Unite şi cheltuiau 1300 lei, aveau internet asigurat pentru o lună şi de ceilalţi bani mai plăteau internetul încă pentru 2 luni înainte. Dacă totuşi erau hotărâţi să-şi pună Wi-Fi atunci cumpărau un Flybox cu 300 lei de la Orange sau cu 400 lei un Router 3G Wi-Fi de la Moldcell, aceste 13 computere le conectau prin fir pentru a face economie de bani iar Wi-Fi lasă să fie, că dacă profesoara de informatică vine cu laptop-ul la şcoală să stea şi ea pe net.
Lucrările de construcţie a reţelei W-Fi au fost efectuate de un absolvent al clasei a 12 pe nume Veaceslav Creţu. Tânărul este finalist al concursului naţional “iTineret – Viitorul începe cu tine”. Construcţie a reţelei? Băiatul visează să lucreze la construcţii în Moscova? La noi copiii de clasa a 7-a ştiu cum se conectează un router şi un adapter pentru a crea reţea Wi-Fi, să înţeleg că ei merită să ajungă în finala concursului iTineret?
Liceul din satul Sălcuţa, r-ul Căuşeni, dispune în prezent de 13 computere conectate la rețea Wi-Fi… şi de câteva zeci de telefoane care au ieşire la Odnoklassniki şi Facebook în timul orelor, cred că pentru asta era nevoie de reţea fără fir, sau ce computere vroiau ei să conecteze la această reţea? Pentru cele 13 computere o conectare prin fir nu era mai sigură sau ei nu ştiau că prin fir viteza e mai mare decât la conectarea fără fir?
Acest articol este exagerat şi plin de ironie. Sper Veaceslav Creţu să-şi găsească viitorul în domeniul TIC, liceul să se bucure de internet iar Ministerul Tehnologiei, Informaţiei şi Comunicaţiilor să fie mai atenţi la banii cetăţenilor şi să nu-i arunce în vânt că tocmai din acest motiv am şi scris articolul.
De ce nu e bine să faci liceul în România?
Acest articol este adresat elevilor din Republica Moldova care au terminat clasa 9 şi vor să meargă la liceu în România. Fiecare vară după ce au dat ultimul examen, absolvenţii de gimnaziu se gândesc unde să meargă mai departe: la cel mai apropiat liceu, în localitatea vecină (pentru oraşe: în alt capăt de oraş) unde sunt condiţii mai bune sau în România că sunt licee bune, profesori calificaţi, diplomă de tip european şi nu în ultimul rând mai departe de părinţi.
Până la urmă tot copiii decid unde să înveţe iar părinţii nu ştiu decât să-şi dea acordul şi să pună semnătura pe cererea de admitere. Sunt convins că elevii (minori) trag concluzii în necunoştinţă de cauză, ei nu cunosc ce-i aşteaptă, ei vor doar să fie independenţi iar vama dintre ei şi părinţi e cea mai simplă metodă. Părinţii, nici ei nu-şi dau seama ce va fi acolo, peste Prut, alţi elevi care deja învaţă în liceele Române vor spune că unde învaţă ei e cel mai bine, oare va spune cineva că „am fost prost, am făcut o greşeală, hai, râdeţi de mine dar odrasla nu o daţi acolo”?! Eu sper ca absolvenţii de gimnazii şi părinţii lor să citească acest articol şi să mai gândească o dată înainte de a acţiona.
Motive de ce nu ar rămâne în ţară, în satul sau oraşul natal se găsesc o mulţime însă eu am venit cu câteva argumente de ce ar trebui să rămână copilul acasă şi să nu meargă în străinătate:
Departe de părinţi şi de casă. Copilul de 16 ani trebuie educat, are nevoie de atenţia părinţilor chiar dacă el spune că e mare şi vrea să fie independent. De la cine va primi copilul educaţie după patru ani de viaţă la cămin, înconjurat doar de alţi copii de aceeaşi vârstă şi cu aceiaşi gândaci în cap? Profesorii pentru ei sunt doar nişte strajnici, liceul şi căminul e o închisoare iar viaţa e un joc, ei caută să fugă de la ceea ce-i înconjoară, să descopere ceva nou şi interzis.
Viaţa în cămin. Nu se compară viaţa în propria casă, unde ai crescut şi unde cunoşti fiecare treaptă cu căminul de la liceu unde stau în cameră între 3 şi 6 persoane care caută să asculte muzică, să privească un film, să vorbească la telefon sau să mai iasă la toaletă. În aceste condiţii nu poţi nici să dormi şi nici să înveţi.
Alimentaţia incorectă. Puţine licee şi cămine care au propria cantină şi asigură copilul cu hrană sănătoasă cel puţin 2 ori pe zi, mai des se întâlnesc cazuri când liceenii trebuie să-şi cumpere de la magazin sandwich-uri, covrigi şi cola iar în timul liber să gătească la reşou în camera de cămin. Gătitul iarăşi mănâncă din timp (acasă mama are grijă să fie mâncare caldă pe masă) iar în majoritatea căminelor este interzis să porneşti reşoul în cameră. Până la urmă alimentaţia incorectă poate duce la diferite boli ce apar chiar din primul an de liceu.
Drumul lung şi costisitor. De regulă elevii mult nu rezistă şi de la prima vacanţă pleacă acasă la părinţi, drumul până în Moldova e lung iar timpul costă bani. În altă ordine de idei nu orice părinte îşi permite să facă el un drum până la odrasla sa ca să vadă condiţiile de la cămin, să vadă liceul şi profesorii pentru a se convinge că totul e bine.
Un an din viaţă pierdut. În Republica Moldova şi în România liceul se termină după clasa a 12-a însă în România liceul începe de la clasa a 9-a şi durează 4 ani atunci când în Republica Moldova liceul durează 3 ani şi începe de la clasa a 10-a. Un elev care a terminat clasa a 9-a în Republica Moldova şi va merge la liceu în România va fi obligat să mai repete o dată clasa a 9-a, adică va învăţa cu un an mai mult. Viaţa şi aşa e scurtă, după părerea mea nu se merită să mai stai un an în liceu plus la asta nu e comod să fii cu un am mai mare decât toţi colegii de liceu sau nu cred că eu uşor să vorbeşti cu foştii colegi de gimnaziu care fac primul an de facultate şi să le spui că anul acesta abia termini liceul.
Riscuri mari la examenul de BAC. În Republica Moldova BAC-ul l-au promovat practic toţi absolvenţii de liceu iar în România, în anul 2011 examenul l-au promovat în jur de 50% dintre liceeni, ceilalţi au avut note sub 5 şi vor mai pierde un an din viaţă până vor mai avea o şansă să susţină examenul şi să intre la facultate.
Studiile universitare. Dupău liceu urmează facultatea, cei care au terminat liceul în România vor participa la un concurs de admitere separat decât românii, de exemplu în anul 2012 ministerul a acordat absolvenţilor moldoveni cu BAC-ul în România 500 de locuri la toate universităţile din ţară iar studenţilor cu BAC-ul în Republica Moldova – în jur de 2300 de locuri. O altă diferenţă e că cei cu BAC-ul în România vor depune actele direct la universitate şi vor plăti taxa de înscriere.
Mai există argumente pe care puteam să le menţionez însă m-am limitat la acestea, cred că le-am trecut pe cele mai importante. Dacă cineva vrea să mă susţină sau să mă contrazică poate să scrie un comentariu la acest articol.
Cum strângi dosarul pentru studii în România într-o singură zi!
Notă: Informația e din anul 2012, dacă citiți acest articol peste mulți ani, e posibil unele acte să nu se solicite pentru dosar sau e posibil să existe alte acte despre care nu scrie în articol. Să fiți atenți!
Lume, noi nu suntem pe Titanic ca să faceţi panică, calm! Admiterea la facultăţile din România e ceva simplu şi deloc nu doare. Pe internet apar o mulţime de întrebări referitor la admitere printre care se găsesc şi întrebări amuzante, stupide şi în necunoştinţă de cauză. Fără supărări, sunteţi măricei şi e timpul să recunoaşteţi greşelile. Unele persoane vor facultate în străinătate însă nu cunosc ce-i asta Metodologie şi nici nu au citit-o înăinte de a-mi adresa întrebări.
Cum strângi dosarul pentru studii în România într-o singură zi:
Te trezeşti dimineaţa, preferabil până la prânz (că dimineaţa lucrează toate instituţiile), descarci Metodologia de şcolarizare pentru acest an şi citeşti (e greu, necesită efort, ştiu că în 12 ani de şcoală nu ai citit atâta dar merită). Tot în metodologie găseşti actele care trebuie să le conţină dosarul, le scrii pe o foiţă şi ieşi la „vânătoarea” de acte.
Pentru început mergem la uzina cunoştinţelor sau cimitirul tinereţii, adică la liceu, de la secretară ceri foaia matricolă (model este şi la mine pe blog) şi Diploma de Bacalaureat (dacă încă n-ai luat-o). Dacă secretara nu ştie ce-i asta foaie matricolă arată-i modelul şi spune-i să-ţi facă aşa o tabelă pe hârtie A4 cu semnătura şi ştapmila directorului.
Am ieşit transpiraţi de la liceu (emoţii, frică sau mai ştiu cum e la voi) acum mergem la centrul de medicină să cerem adeverinţa medicală, e cea mai simplă adeverinţă, medicii împart aşa adeverinţe la toţi absolvenţii care merg la liceu sau facultate aşa că ei ştiu ce să scrie acolo şi câte ştampile să pună. În această adeverinţă putem băga şi informaţia din Certificatul HIV/SIDA care se face la Chişinău (acesta nu e obligatoriu aşa că trecem peste).
Acum mergem până la notar să facem copie legalizată după Diploma de Bacalaureat, Foaia Matricolă, Adeverinţa Medicală, certificatul de naştere şi cel de căsătorie (dacă este cazul). Atâta timp cât notarul îşi face datoria vom trage o fugă până la xerox să scoatem la imprimantă vreo 2 cereri (cererea tot o putem găsi în metodologie: Anexa 1A) şi facem câteva copii simple după buletin şi paşaport.
Notarul lucrează încet aşa că mai avem timp să facem poze, intrăm la un studiou foto şi cerem la 10 minute nişte poze 3/4. Pe drum spre casă intrăm pe la notar să luăm copiile legalizate.
Asta e tot, nimic complicat, nici un stres. Profesorii, secretarii, medicii, notarii şi fotografii trebuie să-şi cunoască funţia şi obligaţiile aşa că un simplu student nu trebuie să-şi bată capul de toate detaliile. La final: să ajungeţi acolo unde v-aţi dorit! Baftă!
Şi dacă ştiţi că veţi intra la studii în România, vă mai recomant un articol unde veţi afla cum să vă strângeţi dosarul pentru Viză Românească, veţi găsi şi nişte sfaturi pentru cei admişi şi răspunsuri la întrebările frecvente.
Harta cu paşii pentru a ajunge la studii în România (apasă pe hartă pentru a vedea mărimea întreagă):
TVC: Moldova – Ţara de minuni
Nu mai ţin minte din ce clasă joc TVC, echipa „Doina” a clasei a nuştiucât-a Real a fost prima pe liceu (laudă + nostalgie) şi echipa „Varniţa-Tranzit” a liceului teoretic Varniţa a fost prima pe raionul Anenii Noi, bineînţeles că atunci când eram şi eu în echipă, aşa că şi acesta e un motiv pentru care iubesc TVC-ul.
Pentru cei ce nu ştiu, TVC e un joc / concurs teatral-umoristic adoptat de la concursul rusesc КВН. Anul acesta în raionul Anenii Noi s-a desfăşurat etapa anului 2012 şi sâmbătă, pe 28 aprilie, am avut şi eu plăcerea să văd finala cu tema „Moldova – Ţara de minuni”. În finală au ajuns echipele: „Farmazonii” din satul Bulboaca; „Terminal” din Puhaceni; „Varniţa-Tranzit” din Varniţa şi „Triumf” din Hîrbovăţ. Locurile au fost ocupate în aceeaşi ordine. Uite aici şi filmarea jocului:
