Articole din categoria: Student în România
Ana Mîtcu: viața de student în Galați, oraș de frontieră
Galațiul este reședința și totodată cel mai mare oraș al județului Galați, județ situat în apropiere de colțul celor trei frontiere: Rep. Moldova, România și Ucraina. Conform ultimului recensământ din 2011, populația orașului era de 249.732, fiind al 8-lea oraș din țară ca număr de locuitori. Este unul dintre cele mai mari centre economice din România, respectiv din regiunea Moldovei. Orașul Galați are o istorie încărcată și datorită faptului că este plasat pe Dunăre, cea mai importantă arteră comercial-fluvială europeană, Canalul Dunăre–Main–Rin. Viața economică s-a dezvoltat în jurul Șantierului Naval, Portului Fluvial, în jurul Combinatului Siderurgic și a Portului Mineralier. Municipiul Galati este situat în partea de sud a Moldovei, în Valea Siretului. Poziția Galațiului este peninsulară, fiind înconjurat de ape din 3 părți. Toate aceste artere hidrografice prin caracteristicile lor deosebite au contribuit la dezvoltarea portului care a fost într-o anumită etapă istorică cel mai mare port al României. Sursă: Wikipedia.
Aceste informaţii le-am găsit imediat ce am aflat că acest oraş urmează să devină pentru mine si pentru alţi boboci, „a doua noastră casă”. Situat atât de aproape de frontieră, reuşeşte să te facă să te simţi Acasă, localnicii arătându-ţi bunăvoinţă şi mult respect.
Cum să transformi frica în putere
Nu e uşor să îţi imaginezi cum va arăta viaţa ta într-un oraş necunoscut, o ţară străină unde nu ai pe nimeni să te susţină. Dar suntem tineri, energici, curajoşi şi dornici să înfruntăm viaţa. Ne place să visăm şi credem că viitorul va arăta altfel dacă noi vor reuşi să ne schimbăm. Mergem să ne perfecţionăm şi să revenim acasă pentru a aplica cunoştinţele dobândite într-un stat european care ne oferă această oportunitate. Curajul şi încrederea în forţele proprii ne mână în luptă. Acesta este un drum cu sens unic. Prima destinaţie pentru mine este Galaţi, studii de licenţă în jurnalism.
Cătălina Hasnaș: studenție în Cluj-Napoca – despre viața în chirie, angajare și oameni
Dmitri a comentat undeva că și-ar dori să-i povestim despre primul an de studenție. Eu sunt anul I, deci trăiesc aventura chiar în momentul de față. O să abordez și eu subiectele de maxim interes: oraș, universitate, oameni, activități, bani, transport. Totodată, o să scriu primul articol din această serie despre viața de student la chirie.
Eu am stat primul semestru la cămin. Nu a fost rău deloc. Cu fetele ne înțelegeam foarte bine, chiar am avut noroc de colege. Mai ales că noi stăteam 3, 4 sau 5 (am avut colege care veneau și plecau, dar în mod normal eram 3) într-o coștireață cameră de 5. Stăteam la povești până târziu, vorbeam despre băieți, împărțeam produsele de îngrijire personală, râdeam, ne uitam împreună la filme. Sigur că nu stăteam cumințele, astfel încât nu de puține ori camera se umplea de băieți persoane de se mira și portarul cum încap atâția oameni într-o cameră – asta după ce zâmbea sub mustață de cum ascundeam noi peturile de bere sub palton și-l salutam de parcă noi întodeauna am avut așa burtă mare. Sau când aștepți să se facă 7 dimineața ca să poți intra la băieți în cămin, după o noapte fără somn*. Când scriu toate astea și-mi amintesc de perioada frumoasă trăită la cămin, aproape că mi se face dor, dar… nu. Era scris într-un articol de pe Vice, că cea mai frumoasă parte a traiului la cămin este mutatul la chirie.
Andreea Bălăţel: studenţia în Timişoara. Experienţe de la Universitatea Politehnica
Legătura mea cu Timișoara e una aparte și ciudată oarecum. Nici până în ziua de azi nu-mi pot explica de unde dorința asta acerbă să-mi fac studiile anume la Timișoara. Cert e că nu regret nici o clipă că sunt studentă în capitala Banatului, și le doresc tuturor viitorilor studenți care vin la studii în România să aibă parte de experiența frumoasă pe care o trăiesc eu zi de zi.
După cum am zis mai sus, eu din timp, adică de 3 ani știam care o să fie cele 3 opțiuni pe care o să le scriu în cererea din dosarul de admitere. Eram informată până peste cap despre tot și toate, știam condițiile de admitere prin consulat, știam condițiile de admitere direct la facultate în concurs cu românii, știam unde se echivalează diploma de BAC și toate actele necesare pentru aceasta, căutam în listele cu basarabeni admiși la studii în România din anii trecuți pe cei admiși la Timișoara, îi găseam pe facebook și îi bombardam cu întrebări. Chiar dacă nu am fost niciodată în Timișoara, cu ajutorul Google Maps eu știam fiecare stradă, fiecare clădire, adică știam tot. Aşa dar, un mare sfat celor care planifică să învețe în străinătate: informați-vă singuri, adresați întrebări doar atunci când singuri nu ați găsit răspuns, pentru că aici nimeni nu vă așteaptă cu pâine și sare, plus la asta, nu-i nimic mai fain decât să fii informat și să te descurci cu propriile forţe.
Silviu Cugut: Toate aspectele de viață a studentului în Suceava
Salutare, voi scrie despre perioada mea de licență din orașul Suceava, Universitatea Ștefan cel Mare, specializarea Economia Comerțului, Turismului și Serviciilor, și anume, primii 3 ani de studenție. Cred că experiența mea este un pic mai deosebită, deoarece mă număr printre cei care au intrat direct la facultate, la cu taxă. Prin consulat nu am reușit, pentru că am avut note cam mici.
Bani
Cheltuielile anuale a unui student la cu taxă au fost de circa 4000 euro (cazare, permis de ședere, taxa anuală pentru studii și bani de buzunar). Poate unii se întreabă de ce am decis să intru la cu taxă, cred că raspunsul este evident: diploma recunoscută, oameni, cultură nouă… suntem la fel, dar în același timp atât de diferiți.
Corina Olaru: despre specializarea Relații Internaționale și Studii Europene în Cluj
Ești în perioada când nu știi la ce facultate să mergi? Toți te întreabă ce faci după anii de liceu? Părinții îți spun că trebuie să mergi și să obții o diplomă? Dar singur stai nedumerit pentru că îți pare că nici o facultate nu îți reflectă starea și interesele tale? Atunci îți propun să citești acest articol.
În primul rând aș vrea să facem cunoștință, sunt la fel ca și voi o persoană care, după finisarea liceului, mă gândeam: unde să merg, ce să fac cu viața mea și încotro să o apuc. Unicul lucru care îl știam sigur era că nu vroiam să îmi continui studiile în Republica Moldova, doream o nouă etapă în viața mea și anume perspective și oameni noi. Dacă și tu ești în asemenea situație nu ezita să aplici pentru o bursă în România.
Spre marele meu noroc am ales un oraș foarte frumos și primitor și anume Cluj-Napoca. Orașul care îți trăiește emoțiile împreună cu tine, orașul care te dezvoltă ca personalitate, orașul care e non-stop activ. Fiind una dintre capitalele istorice ale Transilvaniei, a cucerit toți studenții României, devenind și Capitala Europeană a Tineretului 2015, în care orice student avea posibilitatea să se implice în organizarea celor mai mari evenimente ale orașului.
Din prima zi, când am ajuns la Cluj, am înțeles că am făcut o alegere corectă. Oamenii m-au primit cu brațele deschise, m-am simțit ca acasă. Acest oraș are o cultură aparte, începând de la arhitectură, până la căldura sufletească emanată de fiecare persoană care a pășit în acest oraș.
Cristina Caliman: prin ce am trecut până am ajuns studentă la Limbi Străine în Bucureşti
„Ține cu dinții de visele tale! Dacă visele mor, viața devine o pasăre cu aripile frânte, ce nu poate zbura”.
Eram clasa XI-a când a apărut prin minte, dorința arzătoare de a studia în România, de a cunoaște oamenii și modul lor de viață, astfel încât învățam foarte mult ca să ajung să am o medie bună și să susțin îngrozitorul „ Bacalaureat”, așa mi se părea atunci că, mai greu și mai dificil test, nu există în viaţă, dar nu este chiar așa!
Cristina Caliman, Bucureşti, Primăvara pe malul Dâmboviţei lângă căminele Grozăveşti
Am trecut cu brio de examene, am încheiat o etapă destul de importantă, dar a început alta. Vara, când majoritatea dintre prietenii mei se odihneau, eu, ore de-a rândul, căutam informații despre Universitățile din România: acte necesare, facultăți, părerile celor care studiau deja de ceva timp acolo. În fine, am reușit să ajung la Ambasadă, chiar în prima zi. Eram entuziasmată să cunosc „o lume nouă”, dar se pare că orice început e greu, pentru că am avut nevoie de 3 zile la rând ca să vin să depun actele. Eram descurajată, era cald, aglomerație, de aceea vă recomand să nu vă grăbiți să ajungeți primii acolo, într-un final am depus dosarul. Am depus și la Universitățile din Moldova, ca să mă asigur că am un loc, pentru că vedeam că există o mare concurență și într-un moment aveam dubii dacă voi ajunge în România sau nu. Inițial doream să aleg orașe mici, apoi am zis că trebuie să risc, nici nu știi ce-ți pregătește viața și am ales să merg acolo, unde era visul meu, adică București sau Cluj-Napoca, la Facultatea de Limbi și Literaturi străine.
Nicolae Șapoval: primele momente de studenţie în Suceava
Cred că în copilărie fiecare dintre noi și-a pus vreodată întrebarea: cum e să fii student? Am încercat să ne mulțumim doar cu o închipuire care trezea așteptări uluitoare… Totuși iată suntem la etapa visată sute de nopți și închipuită nenumărate ori. Suntem studenți!
E toamnă, 5 octombrie. A început anul universitar. Nu-mi vine să cred că nu sunt printre voi dragi colegi. Sunt departe și îmi pare rău că deja nu vă voi vedea așa de des. Sunt în altă țară, în alt oraș, sunt printre străini, dar toți ca mine, studenți. Să fii student în Moldova e bine, dar în România e minunat.
De fiecare dată când la hramul liceului se vorbea despre Mihail Sadoveanu mă vedeam în patria lui. Visul s-a împlinit. Voi merge cu siguranță la locul unde s-a născut, dar până atunci am alte priorități.
Uluitor, dar m-am acomodat destul de repede. Colegii români sunt foarte prietenoși. Deseori întâlnesc un moldovean sau o moldoveancă descoperindu-i naționalitatea după cum salută: „Noroc” și în acel moment te simți ca acasă.
Student basarabean în Iaşi: despre cămine, universitate şi metode de a câştiga bani
Bună, acest articol este despre prima perioadă de studenţie în oraşul Iaşi, Universitatea Alexandru Ioan Cuza.
Prima zi
Ora 5:30 dimineța, am plecat singur la gară, cu un bagaj foarte mare, am luat rutiera și am pornit. Am ajuns în Iași pe la 10 dimineaţa, m-am oprit chiar în fața universității Alexandru Ioan Cuza, prima impresie a fost un wow. Merg la secretariat să cer cazarea, foarte primitori! Mă pornesc spre cămin, plouă… eu fără umbrelă, știam că de la universitate până la cămin sunt 2,5 km, aşa că fără să gândesc mult iau un taxi, 10 RON pentru 2,5 km (în gînd îmi zic, Bun venit în România) ajung la cămin şi mă cazez.
Căminul
Din toate căminele universității bineînţeles al meu era C4. În cameră 5 persoane, condițiile nu sunt cele mai bune, dau să deschid dulapul rămân cu ușa în mână, la propriu. În bucătărie cu siguranță găsești loc pentru tigaia cu cartofi prăjiți. Paturile scârție, dacă vrei să te așezi pe pat trezeşti toată camera. Sfat pentru cei care se vor caza în acest cămin: neapărat să cumpăraţi frigider și router altfel viață veţi avea. Mână de la mână iese ieftin. Internetul are viteză bună dar în anumite zile se întrerupe. Muzică şi strigăte pe coridor seara și noaptea mai mereu. Românii mai des strigă la beții. În cămin sunt şi moldoveni, şi români, dar nu sunt fete.
Daniela Baciu: Cum e să fii student basarabean în Petroșani
Bună, sunt Daniela și astăzi vreau să-ți vorbesc despre a 2-a mea casă – Petroșani. Dacă ești absolvent de liceu, visezi să studiezi la o universitate din România, îți plac orașele mici și liniștite, și dacă iubești munții, atunci cea mai bună opțiune pentru tine este Petroșani.
Orașul Petroșani
Petroșani este un municipiu din județul Hunedoara, situat între munții Parâng, Godeanu, Retezat și Vâlcan. Probabil, datorită faptului că este încunjurat de munți, acest oraș te face să te îndrăgostești de el necondiționat. În oraș există o zonă de agrement numită ”Bradet”, loc perfect pentru a te relaxa într-o zi de duminică cu prietenii, pentru a învăța în sesiunea de vară și pentru a admira orașul în noapte.
Acum, despre lucrurile cele mai importante: Universitate, Cămin și ASBP.
Universitatea din Petroșani
Universitatea așteaptă cu brațele deschise studenții basarabeni și le oferă toate condițiile de care au nevoie. Nu există profesori care să discrimineze negativ etnicii români, ba din contra, ei sunt foarte încântați de faptul că noi suntem aici și sunt foarte indulgenți cu noi. Ținând cont de faptul că noi vrem să plecăm acasă pe o perioadă mai mare de timp, examenele le stabilim împreună cu profesorii în așa fel ca să ne bucurăm cu toții de vacanță la maxim. Mai multe informații despre universitate (facultăți, specializări, acte, etc.) găsești pe site-ul Universității.
Carolina Rebeja: Despre studenția în Bacău la Kinetoterapie
Are alt miros viața în România, eu cel puţin aşa am simţit, se schimbă multe, gândeşti diferit şi trăieşti după alte principii, te educă şi te maturizează viața departe de părinţi.
În 2012, când toată lumea se pregătea de apocalipsă, eu absolveam liceul şi aveam un singur gând, să plec cât mai repede din Moldova. Poate că sună banal, ce copil normal ar vrea să plece de acasă? că doar mai bine ca acasă nu este nicăieri. Eu, şi alţii ca mine, am vrut ceva mai mult decât oferea Moldova, pe vremea aia, acum nu mai ştiu ce s-a schimbat în ţară.
S-au schimbat multe din 2012 până acum, când am reuşit eu să fiu admisă la studii în România. Atunci se ofereau multe locuri cu bursă, dar în oraşe mici, cam aşa am ajuns la Bacău! Am avut două opţiuni, Bacău sau Galaţi, pentru că anume aici se ofereau locuri la kinetoterapie. Eu în schimb îmi doream Bucureşti sau Cluj, visul oricărui tânăr, oraş mare, aglomeraţie, distracţii, etc.
