Articole din categoria: Student în România

Cristina Tăbureanu: învățământul agronomic în Iași pentru basarabeni

Eram încă la liceu şi aveam dorinţa de a pleca la Iaşi, să-mi fac studiile universitare. Iniţial voiam să aplic la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” nefiind hotărâtă ce facultate şi ce specializare să aleg,dar am ajuns la universitatea agronomică, c’est la vie. La sfârşitul lunii iulie 2015, am mers la Cahul şi am depus dosarul pentru 3 universităţi din 3 oraşe diferite, am fost acceptată la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad” din Iaşi (prima opţiune). Majoritatea prietenilor şi cunoscuţilor care învăţau la Iaşi erau la UAIC, nu la USAMV şi era cam greu pentru mine să decid. Totuşi am pus multe întrebări la momentul potrivit şi am ales să plec. Am schimbat învăţământul de la Chişinău pentru cel ieşean. Nu am sunat la facultate să-mi verific locul, nimic, am făcut bagajul şi am plecat.

cristina-tabureanu-studenta-iasi

Universitate

Universitatea cuprinde 4 facultăţi, eu sunt la facultatea de zootehnie, specializarea “control şi expertiza produselor alimentare” , e puţin dificil, se învaţă multă chimie, dar e şi interesant. Profesori foarte buni specialişti, merită respect. Universitatea este modernă, amfiteatre recent renovate, laboratoare de chimie dotate, iarna e foarte cald. În linii mari, condiţii foarte bune pentru a studia, dacă vrei bineînţeles. Programul este puţin încărcat, ceea ce ţine de orar, de la 8:00 până la 20:00, dar cu pauze şi ferestre între cursuri, seminare şi laboratoare, depinde de alcătuirea orarului.

Victoria Zubenco: experiența de student basarabean în Craiova și studiile Teatrale

“Dacă dai mult într-un perete, într-un final el se va prăbuși”

Încep cu acest citat pentru că mulți studenți, atunci când ajung în situații dificile, refuză să găsească căi de abolire a problemei și “își lasă mâinile în jos”. În acest articol vreau să povestesc despre experiența mea nebună de studentă în Craiova.

victoria-gorbenco-studenta-craiova

Până în primul an de colegiu mă gândeam foarte mult la ceea ce vreau să devin când “am să cresc mare”, și mă deranja că toți colegii mei deja știau că se vor face medici, juriști, economiști etc. Situația s-a schimbat în primul an de colegiu, în care eu am decis că mă fac actriță. Adevărat e că cerul și pământul s-au schimbat în ochii părinților când au aflat vestea. Și normal, când mama se gândea că fata ei va deveni profesoară de limbi străine, că acum așa e “moda”. Datorită multor negocieri, explicări și lacrimi, părinții au fost de acord ca eu să mă fac artist, dar cu condiția că termin 4 ani de colegiu, în urma căruia trebuia să devin “manager în turism” și plec să-mi fac studiile la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău. Eu fericită de biruința mea asupra standardelor, am zis că așa fac, dar în capul meu deja era construit planul ideal de evadare, și anume studiile în România. După ce m-am văzut cu diploma de BAC în mâini le-am zis părinților că plec și nimeni nu mă va putea opri. De data aceasta părinții au avut o reacție mai liniștită, știind că nu are nici un rost să se pună cu gândacii din capul meu.

Rodica Roșca: studenția în micul și liniștitul oraș Bacău

Istorioara mea este pe cât de stranie, pe atât de hazlie. În viața mea totul este spontan, astfel, și alegerea de a face studii în Bacău a fost cât se poate de spontană.

De când mă țin minte doream să fac studii în România, după ce am dat BAC-ul, au ajuns plasată într-o dilemă: Ce fac după? La ce universitate depun? Ce oraș?

rodica-rosca-studenta-bacau

Dificila mea alegere a fost ușurată oarecum de părinți care mi-au spus că ei vor ca eu să învăţ mai pe aproape de Republica Moldova. Astfel visul meu de a studia la Cluj s-au spulberat într-o clipită și am rămas cu niște opțiuni oarecum vagi, orașe de care am auzit foarte puţin. Deoarece în Iași nu se ofereau locuri la jurnalism sau comunicare, prima opțiune a fost Bacău. Un oraș în care nu am fost niciodată și nu am știut lucruri importante despre acesta. Am depus dosarul dezamăgită, deoarece visul meu de a studia la Cluj a fost spulberat, iar opțiunile au fost alese la nimereală.

Pavel Domnescu: viaţa de student în Oradea

Aventura de student în România a început cu mult înainte de BAC, în minte. Mă frământa mereu gândul ce să fac după ce termin liceul, unde mă duc?! Nuștiu cum, dar am ales Oradea, poate cel mai frumos și liniștit oraș din România. Acum sunt student la Facultatea de Economie, Management.

pavel-domnescu-student-oradea

Oraşul Oradea

Oradea, mai demult Oradea Mare, este reședința și cel mai mare municipiu al județului Bihor, situat în vestul României, pe râul Crișul Repede, în imediata apropiere a frontierei cu Ungaria.

Țicău Elena: Cum am ajuns studentă la Brașov și care-mi sunt impresiile la sfârșitul primului an

Să fiu sinceră, viața de student mi s-a părut dintotdeauna fascinantă. Când am ajuns în ultimul an de liceu eram deja convinsă că vreau să o petrec în România. Nu știam ce vreau să studiez sau unde, pur și simplu aveam visul acesta roz că oriunde în România voi avea o experiență frumoasă. Am început să-mi conturez o oarecare direcție în ultimele două luni de școală. Pentru că obiectul meu preferat la școală a fost dintotdeauna limba engleză am decis să o studiez și mai departe, fiind sigură că având studii superioare pe bază de limbi străine îmi voi putea construi mai ușor un viitor, oriunde în lume. Am mers pe Limbi Moderne Aplicate, franceză-engleză, urmând să mă ocup de traducere și interpretare.

elena-ticau-studenta-brasov

Depunerea dosarului pentru studii

De partea cu depunerea actelor la ambasadă am trecut foarte ușor. Fiind domiciliată la sudul Moldovei, urma să depun actele la Ambasada din Cahul. Am mers acolo în a doua zi, de la primele ore ale dimineței, pentru că eram speriată că va fi foarte multă. Spre surprinderea mea, până la ora 9 s-au adunat maxim 20 de persoane, nici nu a mai fost nevoie de vreo listă ca să ne cheme pe rând. Am intrat toți odată. Am avut toate actele în ordine și cererea completată încă de acasă, aşa că am scăpat în 5 minute.

Ninela Pascaru: experiența studentei din Iași, orașul verdelui crud

Una dintre cele mai dificile alegeri pe care trebuie să le facem în frumoșii ani ai tinereții este universitatea și facultatea în care ne vom forma sau extinde capacitățile. E destul de interesantă această perioadă, după marea agonie a BAC-ului și amprentelor lăsate pe cunoștințele noastre. Pentru mine a fost dificilă alegerea, deoarece aveam prea multe opțiuni și prea puține pasiuni.
După timp îndelungat de cugetare, de căutare a atuurilor fiecărei facultăți și universități, dar și după cercetarea profundă a abilităților mele, am ales Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași.

ninela-pascaru-studenta-uaic-iasi

Orașul Iași

Iașiul este un oraș foarte misterios și deosebit de frumos. Este un loc ideal pentru persoanele care își creează liniștea sufletească hoinărind prin muzee, mănăstiri, parcuri, câmpii etc., dar este un răgaz și pentru persoanele zbuciumate. Aici am găsit multe localuri dragi sufletului și buzunarului. Puteți face un search pe Google să vedeți frumusețea orașului, dar puteți veni aici pentru a simți aroma florilor faimosului tei eminescian, atmosfera pătrunzătoare a Catedralei Mitropolitane, cântecul fermecător al păsărilor din Parcul Copou, frumusețea naturii din Grădina Botanică, dar și era shopping-ului de la Palas sau Iulius Mall. Nu am uitat nici de melodiosul zgomot al ciorilor din Campusul Titu Maiorescu, dar nu vă pot dezvălui toate tainele.

Elena Carabet: cum e să fii student basarabean în Pitești

Ziua în care am aflat că am fost admisă în România a fost cea mai fericită din viața mea. Am strigat, am plâns și am tremurat de fericire. Eram foarte nerăbdătoare să ajung cât mai curând, de aceea mi-am făcut rezervare la maxi, și pe 24 septembrie pe la ora 22 am văzut pentru prima dată ușa de la cămin. Eram acolo în fața ei, stăteam nemișcată, o vedeam străină și totuși cunoscută. În momentul când s-a deschis, am simțit că pășesc într-o lume nouă. O lume ce avea să-mi facă bine din toate punctele de vedere. Știam și simțeam că aici trebuia să ajung și să gust din vise.

elena-carabet-studenta-pitesti

Sunt primul an la jurnalism în Pitești. Din primul semestru am pierdut o lună de facultate, deoarece am plecat acasă să-mi fac viza, și nu prea am reușit să înțeleg cum stă treaba sau să-mi înțeleg rostul meu aici.

Atunci când m-am întors, “diriginta” mi-a propus candidatura pentru a face parte din consiliul facultății. A fost cu urnă de vot, cu turul 2 și o facultate întreagă care nu-mi cunoștea numele, dar am fost învingătoare. Acum fac practică pentru angajare la cel mai bun ziar din Argeș. E foarte interesant să mă aflu printre jurnaliști, să fiu prezentă la evenimente, îmi place chiar și când sunt certată că nu-mi fac treaba bine. Dar sunt încă învățăcel. De curând am câștigat bursa Erasmus, abia aștept să plec la anul într-o altă țară pentru schimb de experiență în domeniul jurnalismului.

Lucia Chirița: micul oraș al studenților sau cum e să fii student la Bacău

Cred că am fost printre primii care am văzut provocarea lansată de Dmitri, dar m-am hotărât mai greu să mișc literele și să pun cuvintele cap la cap. Și după cum se știe atunci când ai cel mai mult de învățat faci orice altceva dar numai nu înveți, așa că am lăsat cursurile pe mai târziu și am început să-mi amintesc despre primul an în Bacău (o să încerc să nu repet ceea ce deja a spus Carolina).

lucia-chirita-bacau-gitb

În 2013 când am absolvit liceul, gândurile mele erau departe de studiile în România, mă vedeam studiind fizica în Moldova, dar a avut grija cineva să-mi spună: Vezi că România oferă burse de studii pentru basarabeni, uite gorobic.com, aici găsești toată informația de care ai nevoie, ș.a.m.d. După mai multe zile de treabă aveam deja dosarele gata, spun dosarele pentru că era unul pentru România și altele două pentru Moldova. Nu am stat la coadă ca să depun actele, pentru că eu am mers în ziua a doua de depuneri și deja spiretele se liniștiseră. Pe 29 august s-au afișat rezultatele, eu eram cea mai fericită, pentru că nu-mi convenea nici într-un caz facultatea din Moldova, dar de curiozitate am mers la primul curs acasă și m-am convins că nu se merita să rămân. Deja admisă, eram gata pentru viză, chiar dacă nu m-am dus în prima săptămână a trebuit să fac 5 drumuri la Bălți ca să depun dosarul.

Ana Mîtcu: viața de student în Galați, oraș de frontieră

Galațiul este reședința și totodată cel mai mare oraș al județului Galați, județ situat în apropiere de colțul celor trei frontiere: Rep. Moldova, România și Ucraina. Conform ultimului recensământ din 2011, populația orașului era de 249.732, fiind al 8-lea oraș din țară ca număr de locuitori. Este unul dintre cele mai mari centre economice din România, respectiv din regiunea Moldovei. Orașul Galați are o istorie încărcată și datorită faptului că este plasat pe Dunăre, cea mai importantă arteră comercial-fluvială europeană, Canalul Dunăre–Main–Rin. Viața economică s-a dezvoltat în jurul Șantierului Naval, Portului Fluvial, în jurul Combinatului Siderurgic și a Portului Mineralier. Municipiul Galati este situat în partea de sud a Moldovei, în Valea Siretului. Poziția Galațiului este peninsulară, fiind înconjurat de ape din 3 părți. Toate aceste artere hidrografice prin caracteristicile lor deosebite au contribuit la dezvoltarea portului care a fost într-o anumită etapă istorică cel mai mare port al României. Sursă: Wikipedia.

Aceste informaţii le-am găsit imediat ce am aflat că acest oraş urmează să devină pentru mine si pentru alţi boboci, „a doua noastră casă”. Situat atât de aproape de frontieră, reuşeşte să te facă să te simţi Acasă, localnicii arătându-ţi bunăvoinţă şi mult respect.

ana-mitcu-studenta-galati

Cum să transformi frica în putere

Nu e uşor să îţi imaginezi cum va arăta viaţa ta într-un oraş necunoscut, o ţară străină unde nu ai pe nimeni să te susţină. Dar suntem tineri, energici, curajoşi şi dornici să înfruntăm viaţa. Ne place să visăm şi credem că viitorul va arăta altfel dacă noi vor reuşi să ne schimbăm. Mergem să ne perfecţionăm şi să revenim acasă pentru a aplica cunoştinţele dobândite într-un stat european care ne oferă această oportunitate. Curajul şi încrederea în forţele proprii ne mână în luptă. Acesta este un drum cu sens unic. Prima destinaţie pentru mine este Galaţi, studii de licenţă în jurnalism.

Cătălina Hasnaș: studenție în Cluj-Napoca – despre viața în chirie, angajare și oameni

Dmitri a comentat undeva că și-ar dori să-i povestim despre primul an de studenție. Eu sunt anul I, deci trăiesc aventura chiar în momentul de față. O să abordez și eu subiectele de maxim interes: oraș, universitate, oameni, activități, bani, transport. Totodată, o să scriu primul articol din această serie despre viața de student la chirie.

catalina-hasnas-studenta-cluj

Eu am stat primul semestru la cămin. Nu a fost rău deloc. Cu fetele ne înțelegeam foarte bine, chiar am avut noroc de colege. Mai ales că noi stăteam 3, 4 sau 5 (am avut colege care veneau și plecau, dar în mod normal eram 3) într-o coștireață cameră de 5. Stăteam la povești până târziu, vorbeam despre băieți, împărțeam produsele de îngrijire personală, râdeam, ne uitam împreună la filme. Sigur că nu stăteam cumințele, astfel încât nu de puține ori camera se umplea de băieți persoane de se mira și portarul cum încap atâția oameni într-o cameră – asta după ce zâmbea sub mustață de cum ascundeam noi peturile de bere sub palton și-l salutam de parcă noi întodeauna am avut așa burtă mare. Sau când aștepți să se facă 7 dimineața ca să poți intra la băieți în cămin, după o noapte fără somn*. Când scriu toate astea și-mi amintesc de perioada frumoasă trăită la cămin, aproape că mi se face dor, dar… nu. Era scris într-un articol de pe Vice, că cea mai frumoasă parte a traiului la cămin este mutatul la chirie.