Articole cu Tagul: foto

Photoshop face minuni

imagine redactată în photoshop

Măreşte poza, click!

Am fost câteva zile în urmă la aniversarea a 2 ani de la fondarea Ligii Studenţilor Basarabeni din Bucureşti, am scris despre acest eveniment în articolul „LSBB aniversează 2 ani de activitate„. Pentru articolul despre aniversarea LSBB am ales imaginea cu tortul, pe care din păcate nu am reuşit să-l fotografiez întreg şi nevătămat.

Ar fi plăcut să avem în arhiva cu fotografii şi imaginea tortului cu inscripţia „La mulţi ani Liga Studenţilor Basarabeni din Bucureşti – Ploieşti” însă foamea studenţească ne-a distrus toate planurile. Pare că nu mai există soluţie pentru această problemă, însă în ajutor mi-a venit Photoshop. Anume despre Adobe Photoshop vreau să vorbesc, vorbesc la general, nu fac lecţii şi nici reclamă, pur şi simplu îmi exprim toată admiraţia mea faţă de Photoshop.

Acel care nu ştie ce poate face Photoshop-ul nici nu crede că e posibil de adus la viaţă imaginea cu bucăţile de tort. Am venit doar cu un simplu exemplu, jumătate de oră muncind în Photoshop şi obţinem un rezultat incredibil. Ce-i drept, dacă să stăm şi să comparăm poza iniţială cu rezultatul, fiecare ar putea spune ce anume a fost schimbat, de unde au fost împrumutate unele bucăţi de imagine pierdute, însă cei ce nu ştiu prin ce a trecut imaginea, nici prin gând nu le va trece că ea este redactată.

Travel & Living (călătorii, tradiţii şi civilizaţie)

Vreau de la început să menţionez că particip la programul de mentorat pentru studenţi de etnie română născuţi în afara ţării, aceasta e o activitate în cadrul proiectului „Succes în România!” şi eu, la fel ca şi alţi 32 studenţi, am un mentor, o persoană matură din România care pe parcursul anului are drept scop de a mă susţine şi de a mă ajuta să mă integrez mai uşor în societatea românească. Mentorul meu e Cătălina Murariu.

Am fost invitat de către Cătălina să particip la un workshop cu tema Travel & Living (călătorii, tradiţii şi civilizaţie), el presupunea o întâlnire între persoane care iubesc să călătorească, care au văzut cât de cât lumea şi au ce povesti. A condus acest workshop Gabriela Malchinschi – jurnalist, om de comunicare şi relaţii publice, pilot în raidul umanitar Bucureşti – Dakar „Cu papucii prin deşert” în octombrie 2006.

Un obiectiv al serii era să aducem fotografii de la locul preferat şi să povestim povestea noastră. A fost o seară de neuitat, fiecare persoană a vorbit despre locul cel mai frumos de pe glob care a avut norocul şi plăcerea să-l vadă. Cineva a îndrăznit să povestească despre cea mai neplăcută călătorie, îndrăznesc să spun că a fost vorba despre Dubai.

Ştiam şi eu, însă am avut norocul să aflu de la prima sursă că Dubai nu merită să fie printre locurile turistice preferabile pentru oarecare persoană, marea parte a oraşului sunt şantiere, mereu în construcţie, palmierii de pe apă pot fi văzuţi doar de pe elecopter (cred că e scumpă această plăcere), de pe pământ arată ca simple străzi cu case împrejur. Cel mai înalt turn din lume, Burj Dubai, întradevăr impresionează cu mărimile sale însă îţi trece totul când afli cât te costă să intri în el. Mă voi limita aici, am descris pe scurt această experienţă neplăcută deoarece era practic unica din cele discutate, celalate istorii evident că erau mult mai pozitive şi m-au provocată să aflu mai mult despre lumea ce mă înconjoară.

Fabrica băuturilor neacoolice produce vodkă

Russian Vodka

Măreşte poza, click!

Din întâmplare am dat într-o zi de o sticlă de vodkă produsă în oraşul Bender (Tighina), Transnistria. La prima vedere nimic deosebit, o etichetă în limba rusă pe care scrie Russian Vodka, însă cel mai straniu şi în acelaşi timp cel mai amuzant lucru îl reprezintă inscripţia de mai jos, traduc: „Fabrica băuturilor nealcoolice, or. Tighina, str…”. După părerea mea, unica explicaţie pentru această situaţie este recalificara fabricii de la băuturi răcoritoare la alcoolice în perioada crizei financiare. E logic, oamenii greu suportă criza şi îşi găsesc soluţie la toate problemele sale prin intermediul alcoolului, iată aici apare şi Russian Vodka.

P.S. Repet, din întâmplare am găsit. Despre atitudinea mea faţă de alcool citiţi aici.

Uniunea Sovietică în secolul XXI

Rând la lapte în Bender, Tighina

Chemaţi toate bunicile la ecranele computerilor să privească imaginea din acest articol, nostalgie… Fiecare persoană, trecută prin mâinile comuniştilor şi crescută pe timpuri socialiste, va zice că această imagine e făcută undeva prin anii ’80 – ’90 atunci când de la orele 5 dimineaţa se formau rânduri de zeci de metri care aşteptau să cumpere pâine şi lapte.

Mama mea, spre exepmlu, mă ducea la grădiniţă, însă eu nu vroiam să stau, plângeam, vroiam cu ea. Eu copil naiv de fiecare dată eram amegit, mama zicea că pleacă să cumpere pâine şi lapte, apoi vine să mă ia. Vă daţi seama că eu, năzbâtios ce eram, nu vroiam să stau în rând cu mama şi să mă plictisesc, deci o lăsam să plece singurică să stea la coadă. Primele ore eram liniştit, ştiam că pe mama încă nu a ajuns-o rândul, aştetam… apoi fiind înghiţit de atmosfera de grădiniţă uitam ce mai aşteptam.

Să ne întoarcem la imagine. Cred că fiecare ar spune că e o imagine tipică de pe timpurile sovietice. Nu-i chiar aşa, ce-aţi spune dacă aţi afla că această fotografie e făcută în toamna anului 2010 în oraşul Bender (Tighina), Republica Moldova, Transnistria.

După Găgăuzia, care e comentată de o mulţime de bloggeri cum că ar fi o amintire vie a uniunii sovietice, pe locul 2 cu cinste se plasează Transnistria şi nu doar din cauza rândurilor la lapte dar şi datorită cenzurării totale, hipnotizării populaţiei şi monopolizării. Cum în URSS pe fiecare produs se găsea ştampilat sau perforat „Marca de stat a calităţii” (Государственный знак качества СССР), la fel şi în Transnistria pe fiecare produs putem vedea emblema companiei Sheriff. Găsiţi asemănări:

Государственный знак качества СССР Emblema Sheriff, Transinistria

Strada centrală din s. Varniţa are nume nou

Strada centrală din satul Varniţa, Tighina

Inscripţie în centrul satului Varniţa

Sunt originar din satul Varniţa, Republica Moldova, unde şi mi-am petrecut toată viaţa până nu am plecat să fac facultatea. Fiecare zi mergând la şcoală atrăgeam atenţia la tot ce e scris împrejur, dacă nu citeam cărţi, citeam ce e scris pe garduri. Deja de un an de zile, dacă nu mai mult, am aflat că strada centrală a satului şi-a schimbat numele, şi fiecare zi mă convingeam că aşa este, până când nu am dat de o altă inscripţie, pe o altă clădire care o contrazicea pe prima. Ce să fie oare, care e numele străzii totuşi? Stau 2 inscripţii, pe 2 magazine, pe 2 părţi a străzilor care se contrazic una pe alta. Dacă una din ele ar fi fost greşită atunci stăpânul magazinului schimba inscripţia, însă spre mirarea mea nici unul din ei nu o schimbă, doar nu pot ambii să aibă dreptate?

Întrebarea zilei: Cum se numeşte strada centrală din satul Varniţa, Tighina sau Tigina? Cine ştie răspunsul şi a văzut inscripţia greşită, intraţi în magazin şi spuneţi vânzătoarei să preântâmpine stăpânul să o schimbe.

P.S. Iată ce înseamă să încredinţezi ruşilor din Bender să-ţi scrie numele străzii în limba Română.

The Romanian National Champs Indoor 2011

În zilele de 18 şi 19 februarie a avut loc Campionatul Naţional la Atletism, România 2011 sau cum iubesc românii să folosească englezizme: The Romanian National Champs Indoor 2011 (şi mai zicea cineva că moldovenii folosesc rusizme). Datorită acestui campionat, şi datorită prietenului meu Dan Mareş, am descoperit pentru mine un nou hobby. Am mers la acest campionat să filmez sportivii, evident că aveam ochii bulbucaţi când vedeam ce capacităţi au alte persoane. Am mai văzut aşa ceva la televizor, însă în realitate e mult mai impresionant.

Din păcate eu nici pe departe nu pot să sar şi să alerg la fel ca sportivii, însă multă răbdare şi iscusinţă trebuie să ai pentru a-i filma. Da, mă simt mândru că am iscusinţa de a-i filma, pentru cine nu ştie, e complicat să priveşti în ecranul camerei video şi să urmăreşti cu camera mişcările sportivilor care se mişcă cu viteze foarte mari. A făcut Dan Mareş un video din filmările mele, în rol principal figurează Andreea Calugaru. Video îl vedeţi mai jos:

Obama la o masă cu giganţii internetului!

Barack Obama şi liderii IT

Măreşte poza, click!

Nu am putut să trec cu privirea această imagine, unii bloggeri au numit această poză: poza zilei. Eu aş numi-o poza anului, de fapt nu ştim la ce poze ne putem aştepta până la sfârşit de an, însă aceasta merită un loc de frunte în top. Barack Obama la o masă cu liderii celor mai mari companii IT din SUA (şi din lume bineînţeles).

Libertatea.ro spune: „În mod surprinzător, deşi conduc unele dintre cele mai puternice companii IT din lume, boşii de la IBM şi Microsoft nu au fost invitaţi la masă. Gurile rele susţin că Obama a organizat cina pentru a-şi exprima recunoştinţa faţă de cei care au cotizat cu sume uriaşe la campania lui electorală, iar cele două companii nu s-ar afla printre sponsori.”

Este de mirare atmosfera în care se desfăşoară aceasată întîlnire, o pot compara cu ziua de naştere a bunelului meu: o masă, mâncare (cei drept la bunelu masa e mai plină), băuturi alcoolice (şi alcool bunelu are mai mult), îmbrăcăminte simplă. De fapt, de ce să ne mirăm, sunt şi ei oameni ca şi noi.

Ai probleme cu calculatorul?

Ai probleme cu calculatorul

Măreşte poza, click!

Ai probleme cu calculatorul? Nu-ţi ajung problemele care le ai? Adresează-te la noi, ţi le creăm! Cred că astfel ar suna sloganul complet pentru această publicitate de care am dat azi la staţia Universităţii.

Vă amintiţi de necărturarul care repară calculatoare? De data aceasta e mai straşnic, băieţii deja lucrează în pereche. N-a fost de ajuns că prin această „publicitate”, dacă o putem numi astfel, ei au reuşit să degradeze total în ochii mei, băieţii au reuşit să îmbine seriozitatea (aranjarea textului în pagină destul de reuşită) cu prostia:

1) Lipsesc diacriticile.

Am mai vorbit la această temă, însă mă voi repeta (probabil îmi produce plăcere să conştientizez că am un nivel de inteligenţă mai mare decât la alţi indivizi). Băieţi, recunosc, doar proştii sau persoanele neatente (aceste categorii reprezintă partea majoritară a populaţiei) vor lua în serios ceea ce aţi scris pe coala asta de hârtie A4, însă mai sunt şi ticăloşi ca mine, care vor râde cu lacrimi citind reclama voastră. Chiar credeţi că eu mă voi adresa după ajutor la doi indivizi care nici nu sunt în stare să tapeze o pagină în limba ROMÂNĂ folosind toate literile din alfabetul român, inclusiv cu diacritice. Dacă nu ştiţi cum se face: citiţi!

Inundaţie în cămin 2. Jacuzzi…

inundaţie în cămin

Curge apă fierbinte

Am scris ieri seara articolul Inundaţie în cămin în care ultimele cuvinte a mele au fost: „Colea a recunoscut că mai vrea astfel de adrenalină… Vreau şi eu, însă fără astfel de riscuri…”. Deci, s-a împlinit dorinţa prostului.

apă fierbinte în cămin, inundaţie

Supapele rupte

Dimineaţa, ora 9, eu şi Colea ne-am trezit din cauza bătăilor puternice la uşă, erau portiera şi meşterul. A intrat meşterul, a văzut care e problema şi a plecat după o supapă nouă, între timp eu şi Colea am deschis laptop-urile şi stăteam pe net. Meşterul s-a reîntors cu supapa. Spre nenorocirea noastră, el nu a apucat să o repare pe aceasta dar a tras de cealaltă supapă de la apa fierbinte, să vadă dacă e în normă. Din nou am auzit acel zgomot plăcut de cascadă…

camin studentesc, inundatie

Supape noi

Meşterul strigă: băieţi, veniţi vreo unul şi ţineţi să merg în subsol să închid apa. Am fugit eu primul şi ţineam supapa lipită de gaură să nu curgă apă, însă apa fierbinte curgea din toate părţile şi frigea la mâni, totuşi nu am mai avut puteri să ţin supapa şi am aruncat-o, aici Colea (eroul meu) a luat un şervăt şi-l ţinea la gaură, apa nu se oprea însă a îndretat-o să curgă în găleată. Eu fiecare minut schimbam găleata că se umplea, credeam că meşterul e plecat de o veşnicie…

Spre fericirea noastră apa a fost oprită. Din nou am luat cârpa şi găleata, am şters podeaua, iar meşterul a plecat după a doua supapă nouă. Acum meşterul repară ambele supape.

Inundaţie în cămin…

inundatie in camin

Măreşte poza, click!

Seara, ora 21.20, eu cu Colea (colegul de cameră) ca de obicei stăm cu nasurile în ecranele laptop-urilor, concentraţie la maxim, doar se aude cum vin mesaje pe skype, odnoklassniki şi facebook cât la mine, atât şi la Colea. Liniştea „mortală” a fost întreruptă de sunetul fierului pe podeaua de ţiglă şi un zgomot plăcut de cascadă…

Ambii am tresărit, ne-am ridicat din pat şi privim miraţi cum apa stropeşte toată camera noastră. Eu privesc şi nu pot înţelege ce s-a întâmplat, poate motivul blocării mele mintale a fost oboseala după o noapte petrecută în drum spre Bucureşti, revenit după vacanţă. Toată oboseala în dată mi-a trecut atunci când a fost stropit cu apă rece din cap până-n picioare. Colea a luat supapa (pentru maldaveni: вентиль, крант) ruptă şi încerca să o înşurubeze înapoi. Apropo, merge vorba despre supapa care se află sub chiuvetă şi întrerupe circuitul apei spre robinet (vedeţi pe foto).

Nu ne-a reuşit să o înşurubim la loc, Colea a astupat cu degetul gaura de unde stropea apa iar eu am făcut cel mai important lucru: am ridicat laptop-urile pe dulap să nu să se ude, apoi am fugit la vecine după o galeată. Colea, eroul meu, din toate puterile lupta cu apa. Eu am adus găleata apoi am fugit la portieră să întreb cum puteam stinge apa. Portiera mi-a deschis uşa la subsol, mi-a zis să cobor şi să merg până văd scris numărul camerei mele, acolo închid supapa.

inundatie in camera de camin

Măreşte poza, click!

Am intrat în subsol, o căldură nemaipomenită, un coridor lung şi îngust înconjurat din toate părţile cu ţeve mari şi fierbinţi, mergeam înainte şi căutam numărul „fericit”, am ajuns! Aici deja mă aştepta o nouă încercare, multe ţeve porneau în toate direcţiile, care fierbinţi, care reci, trebuia să o găsesc doar pe acea unica… Din mai multe încercări mi-a reuşit să închid apa, am ieşit din subsol simţindu-mă erou însă mi-a trecut toată mândria atunci când am văzut inundaţia din cameră. Colea a luat cârpa, găleata şi a început să strângă apa, dar din gaura nenorocită tot mai curgea apă, ce-i drept foarte încet, pentru a dormi în linişte la noapte am hotărât să punem supapa la locul său (chiar dacă nu se ţinea acolo) şi să o lipim până ziua următore, când vine meşterul.

Viaţa la cămin nu constă doar în distracţii, petreceri şi vizita vecinilor atunci când ai primit geanta cu mâncare de acasă. Mai sunt şi momente neplăcute însă care merită a fi trăite. Colea a recunoscut că mai vrea astfel de adrenalină… Vreau şi eu, însă fără astfel de riscuri…

Continuare: Inundaţie în cămin 2. Jacuzzi…