Articole cu Tagul: hobby
Cu semănatul (rage comics)
Acest comics este creaţia imaginaţiei mele bolnave. Orice coincidenţă cu realitatea este întâmplătoare.
P.S. Să trăiţi, să-nfloriţi! La mulţi ani!
Irina Deleanu Orange Trophy 2011
În acest weekend, 2-3 aprilie 2011, în Sala Polivalentă, Bucureşti, România s-a desfăşurat concursul internaţional de gimnastică ritmică Irina Deleanu Orange Trophy 2011, ediţia a 10-a. La concurs au participat 17 ţări printre care cele mai apropiate: România, Rusia, Ucraina, Bulgaria şi bineânţeles Moldova.
De ce scriu despre acest eveniment? Am fost şi eu pe acolo, am filmat tot concursul, de dimineaţa până seara. Sâmbătă a fost etapa de selecţie iar duminică finala. De ce am fost şi eu acolo? Am fost să susţin gimnastele din Republica Moldova: junioarele Iuliana Liubomescaia, Alexandrina Gheţoi şi senioara Ana Toma.
Despre Ana Toma am mai scris la mine pe blog în articolul Reţeta succesului, o cunosc de mulţi ani şi pot spune că e o persoană simplă şi sinceră, aflând că vine în Bucureşti la concurs n-am putut rata şansa s-o văd la o adevărată competiţie de gimnastică. Impresiile mele: a fost super concursul, atmosferă plăcută, concursante puternice şi nu în ultimul rând Anişoara a fost fermecătoare, chiar şi oamenii care nu o cunoşteau o susţineau. Nu e straşnic că Anişoara a cedat primele locuri altor fete cu experienţă mai mare (vorbesc şi de campioana mondială Daria Kondakova din Rusia), cred că e un rezultat bun poziţionarea ei în mijlocul clasamentului.
Vedeţi mai jos filmări de la concurs cu Ana Toma în rol principal. Celelalte filmări le găsiţi pe pagina de YouTube a prietenului meu Dan Mareş.
Campionatul Ce? Unde? Când?
Astăzi s-a dat start celui de-al VI-lea sezon al campionatului „Ce? Unde? Când?”. Etapa I al noului sezon a avut loc în 26 martie, ora 16.00 în incinta Rin Grand Hotel, București. Vin să menţionez că proiectul este realizat în cadrul Campaniei ”ASEBizarea de primăvară!” de către Asociaţia Studenţilor şi Elevilor Basarabeni.
Întrebările pentru Etapa Maraton de astăzi au fost pregătite de către echipa campioana sezonului trecut MD-USA. În joc au participat 12 echipe: Akuna Matata, Bocance & Tocuri, MAYA, Moldova 1, Prefectu Simplu, Rupe Butoiu, A Beautiful Mind, Bazinga, Breins, H2O, OrientExpress şi Tigirii. Jocul a avut 5 runde a câte 10 întrebări fiecare, în total 50 întrebări, dintre care multe au fost destul de complicate, la 13 întrebări nici o echipă nu a dat răspuns corect. De fapt era şi o întrebare frumoasă, cu o poezie de Grigore Vieru, la care toţi au răspuns corect, răspunsul mama.
La etapa de Maraton a câştigat echipa Rupe Butoiu care mergea la egal cu A Beautiful Mind, ambele au primit întrebări de departajare la care nu ceda nici una dintre echipe, dar până la sfârşit Rupe Butoiu au fost mai tari.
Pentru mine acesta a fost primul joc din campionat. Am jucat în componenţa echipei Breins şi am acumulat 13 puncte fiind doar cu 6 puncte în urmă de câştigători. O scuză pentru noi poate fi doar absenţa a 3 membri din echipă care din diferite motive n-au putut să se prezinte. Pentru cei ce nu cunosc regulile: la CUC joacă echipa din 6 persoane sau mai puţine, depinde câţi au fost disponibili la moment. Aşa cum campionatul se desfăşoară în fiecare weekend e şi normal să nu poată veni toţi participanţii :D.
Mai jos găsiţi totalurile jocului de azi şi întrebările din concurs:
Mi-am schimbat numele
Până acum blogul meu era găsit pe internet sub numele www.gorobic.parog.net ceea ce suna un pic complicat şi ciudat, mai ales pentru cei ce nu cunosc limba rusă şi nu ştiu ce înseamnă cuvântul parog, din rusă se traduce ca prag. Parog.net e un site care conţine mai multe subdomenii de tip distractiv. De ce parog (adică prag)? Deoarece dintre toate domeniile libere cu terminaţii mai internaţionale, de genul .com sau .net, acesta era cel mai scurt şi cel mai clar, adică poate fi pronunţat două silabe.
De azi înainte, mai precis din 20 martie 2011, blogul meu îşi schimbă numele în www.gorobic.com, arată mai frumos nu? Gorobîc e numele meu de familie cu care mă mândresc. De ce doar numele de familie, fără prenume? Din două motive, acest domeniu nu era ocupat ceea ce m-a bucurat nespus de mult şi al doilea motiv: cu cât mai scurtă va fi denumirea, cu atît mai uşor va fi reţinută. De ce anume .com şi nu .ro, .md, .eu sau .name? Deoarece .com e cea mai cunoscută şi internaţională terminaţie pentru site-uri, nu vroiam să mă limitez la un nume ce ţine de o ţară anume.
Deci, mi-am schimbat numele, să fac şi nişte totaluri pentru primele 2 luni de existenţă a blogului:
– Blogul a fost creat pe 25 ianuarie 2011, adică peste 5 zile va avea 2 luni;
– În această perioadă am postat 70 de articole;
– În total sunt 139 comentarii, unui articol îi revin 2 comentarii;
– Pe 7 martie au fost 69 vizitatori, care a fost cel mai mare număr până azi – 80 vizitatori;
– Cel mai comentat şi discutat articol: Şi eu vreau să fiu Ministrul Educaţiei!
– Cel mai bun articol conform mai multor criterii: Alcoolul – ce răhat mai e şi acesta?
– Cele mai citite articole: LSBB aniversează 2 ani de activitate şi Odnoklassniki în limba Română
Antrenamentul sportivilor Români, simplu şi efectiv.
Ieri, pe 19 martie 2011 am fost la Sala de Atletism să filmez jocurile de atletism ale juniorilor. S-a terminat competiţia, toţi plecau pe-acasă însă lângă groapa cu nisip am observat trei persoane, doi dintre ei erau sportivi, al treilea probabil antrenor.
Sportivii stăteau la marginea gropii de nisip şi pe rând săreau în ea. Din start cuvântul „săreau” pare cam exagerat, prima mişcare era o săritură mică, cu un pas înainte. Următoarea săritură era la 2 paşi înainte, adică trebuiau să sară acolo unde se termină amprentele primei sărituri. Din exerciţiul pare a fi uşor şi lipsit de sens însă, în continuare, s-a dovedit să fie mai complicat, atunci când lungimea depăşea 2 metri (aproximativ), e nevoie de concentraţie şi o mare precizie pentru a sări anume la distranţa stabilită, adică unde se termină urmele pe nisip. Acest joc e o bună metodă de încălzire a corpului, evident că nu unica folosită, însă în schimb e distractivă şi amuzantă, priveam în feţele sportivilor, bieţilor sportivi care fiecare zi se antrenează şi fac aceleaşi exerciţii, ei nu păreau să fie plictisiţi, obosiţi de rutină ci erau destul de veseli…
Fiind impresionat de acest joc, am deschis camera şi am filmat jocul, să-l am drept amintire. De ce pe timpurile copilăriei mele nu aveam şi noi ceva jocuri mai distractive pentru a ne încălzi la lecţiile de Educaţie Fizică… Am descoperit ceva nou pentru mine însă viaţa mea nu prea se suprapune cu sportul de aceea jocul care atât de mult m-a impresionat, va rămâne doar în amintirile mele şi în video: